Ascalaphus
| Ascalaphus | |
 | |
| Civilizația | religia în Grecia Antică[*]  |
|---|---|
| Tată | Acheron[*][1] |
| Mamă | Orphne[*][1] |
| Bunic | Oceanus |
Modifică date / text  | |
În mitologia greacă, Ascalaphus (în greacă veche Ἀσκάλαφος, Askalaphos), fiul zeului Acheron(d) și al nimfei Orphne(d),[2] era paznicul livezii din Hades.
Ascalaphus le-a spus celorlalți zei că Persefona a mâncat semințe de rodie în lumea subpământeană, atunci când fusese răpită de zeul Hades. Pentru că gustase mâncare în lumea subpământeană, Persefona a fost obligată să se întoarcă acolo și să petreacă acolo câte patru luni (în versiunile ulterioare șase luni) în fiecare an.[3] Zeița Demetra, mama Persefonei, a fost atât de furioasă din acest motiv încât l-a îngropat pe Ascalaphus sub o stâncă grea din lumea subpământeană.[3]
Când Heracle a coborât în infern (cea de-a douăsprezecea sa „muncă”), a rostogolit stânca și l-a eliberat pe Ascalaphus.[4] Mai târziu, răzbunătoarea Demetra l-a transformat pe Ascalaphus într-o bufniță. Potrivit unui alt mit, Persefona însăși l-a transformat într-o bufniță stropindu-l cu apă din râul Phlegethon(d) (unul dintre cele cinci râuri care străbăteau infernul).[5] Ovidius menționează: „Așa că a devenit cea mai josnică pasăre; un mesager al durerii; bufnița leneșă; trist semn pentru omenire”. Ca bufniță, el a devenit pasărea simbol al lui Hades, zeul lumii subpământene.[5]
Note
- ^ a b MANTO, accesat în
- ^ „Dexonline: Ascalaphus”, Dexonline.ro, accesat în
- ^ a b en Pseudo-Apollodorus (). The Library, Epitome 1.5.3. Cambridge, MA: Harvard University Press. ISBN 9780674991361. Online version, Perseus Digital Library, accesat la 18 aprilie 2022
- ^ Kevin Osborn; Dana L. Burgess (). Ghid esențial de mitologie clasică. Tradus de Renata Tatomir. Pitești: Editura Paralela 45. p. 207. ISBN 973-697-869-9.
- ^ a b Publius Ovidius Naso, Metamorfoze. Online, in Latin edition and English translations, accesat la 18 aprilie 2022
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
