Atentatul de pe Via Rasella

Atacul de pe Via Rasella
Parte a Campaniei din Italia din Al Doilea Război Mondial

Membrii Regimentului de Poliție SS „Bozen” din Via Rasella în urma atacului
Informații generale
Perioadă23 martie 1944
LocRoma, Italia
41°54′10″N 12°29′20″E ({{PAGENAME}}) / 41.902734°N 12.489004°E
RezultatAtac reușit, urmat de represalii feroce germane
Beligeranți
Gruppi di Azione Patriottica (GAP) Germania
Efective
11156
Pierderi
None142 soldați
(32 uciși, 110 răniți)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Atentatul de pe Via Rasella (sau Atacul de pe Via Rasella, în italiană Attentato di via Rasella / Attacco di via Rasella) a fost o acțiune a mișcării de rezistență italiene împotriva forțelor de ocupație germane naziste la Roma, Italia, la 23 martie 1944.[1][2][3][4][5]

Loc

Via Rasella în 2015

Via Rasella este situată în centrul orașului Roma, în rione Trevi; acesta leagă Via delle Quattro Fontane (lângă Palazzo Barberini) cu Via del Traforo și a primit numele de la proprietatea familiei Raselli care se afla acolo.[6]

Istorie

Harta atacului

Atacul a fost condus de Gruppi di Azione Patriottica (GAP) împotriva companiei a 11-a a batalionului 3 al Polizeiregimentului SS „Bozen” (Regimentul de Poliție „Bozen” din Bolzano[7]), o unitate militară a Ordnungspolizei recrutată în regiunea Alto Adige, în mare parte etnic-germană, din nord-estul Italiei, în timpul anexării de facto germane a regiunii (OZAV). În momentul atacului, regimentul era la dispoziția comandamentului militar german al orașului Roma, condus de generalul Luftwaffe Kurt Mälzer⁠(d).[8] [9]

Atacul a avut loc în timp ce Aliații duceau cea de-a treia bătălie de la Monte Cassino, la 118 kilometri distanță de via Rasella, pentru a străpunge defensiva germană în vederea avansului către Roma.

În ceea ce privește atacul de pe Via Rasella, Kesselring a declarat:

„Roma a devenit pentru noi un oraș exploziv. ... Pentru noi, securitatea ariergardei din prima linie a fost o problemă gravă. Moralul trupelor noastre a fost direct afectat, deoarece acestea nu mai puteau fi trimise în siguranță la Roma pentru perioade scurte de odihnă.”
Albert Kesselring, Acte din procesul lui Kesselring[10] 1946-47

Roma a fost în cele din urmă eliberată la 5 iunie 1944.

Atacul

Germani morți în urma atacului.

Atacul din 23 martie 1944 a fost cel mai mare atac al partizanilor italieni împotriva trupelor germane. Membrii GAP, sub ordinele lui Carlo Salinari⁠(d) (Spartacus) și Franco Calamandrei (Cola), se aflau pe Via Rasella în timpul trecerii unei companii a Regimentului de Poliție „Bozen”, formată din 156 de bărbați.[11]

Acțiunea a început cu explozia unei bombe plasată de Rosario Bentivegna. Au participat alți unsprezece partizani:

  • Via del Boccaccio: Franco Calamandrei, aflat la colțul străzii, Carlo Salira lângă tunel și Silvio Serra;
  • Via Rasella: Carla Capponi⁠(d), Raul Falcioni, Fernando Vitagliano, Pasquale Balsamo, Francesco Curreli, Guglielmo Blasi, Mario Fiorentini⁠(d) și Marisa Musu, care au oferit foc de acoperire folosind un mortier. [12]

Ceilalți membri ai grupului au lipsit din diverse motive: Lucia Ottobrini era bolnavă, iar Maria Teresa Regard s-a opus alegerii locului atacului.

Atacul a dus la anihilarea companiei a 11-a și a provocat moartea a 32 de bărbați și a aproximativ 110 răniți, precum și a doi civili, în timp ce partizanii nu au avut nicio pierdere.

Represalii germane

Peșterile Ardeatine

Ca răzbunare, trupele germane au ucis 335 de persoane, prizonieri și oameni adunați, aproape toți civili, în masacrul de la peșterile Ardeatine, organizat și condus de SS Obersturmbannführer (locotenent colonel) Herbert Kappler⁠(d),[13][14] șeful Sicherheitspolizei⁠(d) și Sicherheitsdienst din Roma.[15]

În cultura populară

Referințe

  1. ^ Candeloro, Giorgio (). Storia dell'Italia moderna (în Italian). X. Feltrinelli. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  2. ^ Katz, Robert (). Roma città aperta (în Italian). il Saggiatore. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  3. ^ Portelli, Alessandro (). L'ordine è già stato eseguito (în Italian). Donzelli. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  4. ^ Erra, Enzo; Caroleo Grimaldi, Francesco (). La Repubblica di Via Rasella (în Italian). Settimo Sigillo. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  5. ^ Capponi, Carla (). Con cuore di donna (în Italian). il Saggiatore. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  6. ^ „Via Rasella”. Dipartimento Cultura – Servizio Commissione Consultiva di Toponomastica (în Italian). Comune di Roma. . Arhivat din original la . Accesat în . Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  7. ^ Renamed SS-Polizeiregiment "Bozen" on 16 April 1944.
  8. ^ Staron 2002, p. 38.
  9. ^ Wedekind 2003, p. 329.
  10. ^ „Via Rasella”. 
  11. ^ „23 marzo 1944: azione partigiana a Via Rasella”. Controappuntoblog.org (în Italian). . Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  12. ^ „Parla Mario Fiorentini”. Il messaggero.it (în Italian). Arhivat din original la . Accesat în . Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  13. ^ Hu, Caitlin (). „An Italian doctor explains "Syndrome K", the fake disease he invented to save Jews from the Nazis”. Quartz (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ Levi, Primo; Belpoliti, Marco (). Belpoliti, Marco, ed. The Black Hole of Auschwitz (în engleză). Italy: Polity. ISBN 978-0-7456-3240-7. 
  15. ^ „Masacrul de la Peșterile Ardeatine, ascuns de guvernele german și italian”. historia.ro. Accesat în . 

Bibliografie

  • Wedekind, Michael (). Nationalsozialistische Besatzungs- und Annexionspolitik in Norditalien 1943 bis 1945.: Die Operationszonen Alpenvorland und Adriatisches Küstenland (în German). Oldenburg Verlag. p. 523. ISBN 3-486-56650-4. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  • Staron, Joachim (). Fosse Ardeatine und Marzabotto: Deutsche Kriegsverbrechen und Resistenza (în German). Paderborn: Verlag Ferdinand Schöning. p. 392. ISBN 3-506-77522-7. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
 v  d  m 
Al Doilea Război Mondial
Europa Apuseană – Europa Răsăriteană – China – Africa (N – E – V) – Mediterana – Orientul Mijlociu – Asia și Pacific – Atlantic

Participanți

Tabel cronologic

Aspecte

1939

Impactul asupra civililor

  • Crimele de război ale Aliaților
  • Crimele de război germane
  • Holocaustul (Shoah)
  • Crimele de război japoneze
  • Crimele de război sovietice
  • Bombardamentele strategice


Aliații Axa

în război din 1937
Republica China (1912–1949) China

începând cu 1939
Polonia Polonia
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Regatul Unit
Franța Franța
Canada Canada
Australia Australia
Noua Zeelandă Noua Zeelandă
Africa de Sud Africa de Sud

începând cu 1940
Norvegia Norvegia
Belgia Belgia
Țările de Jos Țările de Jos
Grecia Grecia

începând cu 1942
Brazilia Brazilia

începând cu 1943
Italia Italia

începând cu 1944
România România
Regatul Bulgariei Bulgaria
Finlanda Finlanda

  • alții...

în război din 1937
Imperiul Japonez Japonia

începând cu 1939
Germania Nazistă Germania
Slovacia Slovacia

începând cu 1940
Regatul Italiei (1861-1946) Italia (până în 1943)

începând cu 1941
Regatul Bulgariei Bulgaria  (până în 1944)
România România  (până în 1944)
Regatul Ungariei (1920–1944) Ungaria
Finlanda Finlanda  (până în 1944)

începând cu 1942
Thailanda Thailanda

  • alții...
Rezistența

Austria  -   Albania4 -   Baltica1 -   Cehoslovacia  -   Danemarca  -   Etiopia  -   Franța  -   Germania  -   Grecia  -   Italia  -   Iugoslavia  -   Evreii  -   Țările de Jos  -   Norvegia  -   Polonia  -   Tailanda  -   URSS  -   Ucraina2 -   Vietnam  -  

alții...

Liste

1 antisovietică.
2 antigermană, antisovietică și antipoloneză.
3 a durat întreg războiul, până în mai 1945.
4 anti-italiană și antigermană.

PortalPortal