Campionatul European de Fotbal 1976
Campionatul European de Fotbal 1976 | |
Europsko prvenstvo u nogometu Jugoslavija 1976. (în croată) Европско првенство во фудбал Jугославиjа 1976 (în macedoneană) Европско првенство у фудбалу Jугославиjа 1976 (în sârbă) Evropsko prvenstvo v nogometu Jugoslavija 1976 (în slovenă) | |
![]() | |
Detalii | |
---|---|
Țara gazdă | ![]() |
Perioada | 16-20 iunie 1976 |
Echipe | 4 (din o confederație) |
Stadioane | 2 (în 2 orașe gazdă) |
Poziții finale | |
Campioană | ![]() |
Locul doi | ![]() |
Locul trei | ![]() |
Locul patru | ![]() |
Statistici | |
Meciuri jucate | 4 |
Goluri marcate | 19 (4.75 per meci) |
Asistență | 106.087 (26.522 pe meci) |
Golgheter(i) | ![]() |
← 1972 1980 → |
Campionatul European de Fotbal 1976 a fost al cincilea Campionat European de Fotbal. S-a desfășurat între 6 și 20 iunie în Iugoslavia (acum împărțită în statele Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia și Macedonia).
La momentul respectiv, doar patru țări puteau juca la turneul final, ceea ce a însemnat că existau doar semifinalele, finala și finala mică. Acesta a fost ultimul turneu care a avut acest format, deoarece turneul a fost extins și a inclus opt echipe patru ani mai târziu.
A fost prima și singura dată când toate cele patru meciuri de la turneul final s-au decis după prelungiri, penaltiuri sau goluri marcate.
Acesta a fost, de asemenea, ultimul turneu în care gazdele trebuiau să se califice la etapa finală.
Fotbalistul ceh, Antonín Panenka, a devenit celebru pentru modul în care a lovit mingea când a executat penaltiul victoriei în finala cu Germania de Vest.[1]
Stadioane
| |
Belgrad | |
---|---|
Stadionul Steaua Roșie | |
Capacitate: 90.000 | |
![]() | |
Zagreb | |
Stadionul Maksimir | |
Capacitate: 55.000 | |
![]() |
Preliminarii
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f1/Euro_1976.png/300px-Euro_1976.png)
Calificările competiției s-au jucat în două stagii: faza grupelor (a avut loc între 1974 și 1975) și sferturile de finală (jucate în 1976). Au fost opt grupe cu câte 4 echipe fiecare. Meciurile s-au jucat tur-retur. Victoriile valorau 2 puncte, egalul 1 punct, iar înfrângerea 0 puncte. Numai câștigătoarele grupelor se calificau în sferturile de finală. Sferturile de finală se jucau tur-retur. Câștigătoarele sferturilor de finală ajungeau la turneul final.
Participanți
Următoarele echipe au participat la turneul final:
Cehoslovacia
Țările de Jos (prima prezență)
Germania de Vest
Iugoslavia
Turneul final
Toate orele sunt CET/UTC+1
Semifinale | Finala | ||||||
16 June – Zagreb (Stadionul Maksimir) | |||||||
![]() | 1 | ||||||
![]() | 3 | ||||||
20 June – Belgrad (Stadionul Steaua Roșie) | |||||||
![]() | 2 (5) | ||||||
![]() | 2 (3) | ||||||
Finala mică | |||||||
17 June – Belgrad (Stadionul Steaua Roșie) | 19 June – Zagreb (Stadionul Maksimir) | ||||||
![]() | 2 | ![]() | 3 | ||||
![]() | 4 | ![]() | 2 |
Semifinale
Cehoslovacia ![]() | 3 – 1 (prel.) | ![]() |
---|---|---|
Ondruš ![]() Nehoda ![]() Veselý ![]() | Raport | Ondruš ![]() |
Iugoslavia ![]() | 2 – 4 (prel.) | ![]() |
---|---|---|
Popivoda ![]() Džajić ![]() | Raport | Flohe ![]() D. Müller ![]() |
Finala mică
Țările de Jos ![]() | 3 – 2 (prel.) | ![]() |
---|---|---|
Geels ![]() Van de Kerkhof ![]() | Raport | Katalinski ![]() Džajić ![]() |
Finala
Cehoslovacia ![]() | 2 – 2 (prel.) | ![]() |
---|---|---|
Švehlík ![]() Dobiaš ![]() | Report | D. Müller ![]() Hölzenbein ![]() |
(d.p.) | ||
Masný ![]() Nehoda ![]() Ondruš ![]() Jurkemik ![]() Panenka ![]() | 5 – 3 | ![]() ![]() ![]() ![]() |
Statistici
- Cel mai rapid gol: 8 minute – Ján Švehlík (Cehoslovacia vs Germania de Vest)
Marcatori
- 4 goluri
Dieter Müller
- 2 goluri
Dragan Džajić
Ruud Geels
Premii
- Echipa UEFA a Turneului[2]
Portar | Fundași | Mijlocaș | Atacanți |
![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() | |
![]() | ![]() | ||
![]() | ![]() |
Referințe
Legături externe
![Commons](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4a/Commons-logo.svg/30px-Commons-logo.svg.png)
- EURO 1976 Official History
- Cel mai lung campionat si cea mai lunga finala din istoria Europenelor, 1 iunie 2000, Alexandru Dida, Ziarul financiar
|