Comunicație

Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta.
S-a sugerat ca paginile „Comunicație” și „Telecomunicație” să fie unite într-una singură. Vedeți eventual detalii în pagina de discuții.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Acest articol tratează comunicația din punct de vedere tehnic. A nu se confunda cu ceea ce în științele comunicării se numește comunicare.

O comunicație este o transmitere de date și informații, deci de natură tehnică, implicând o conexiune între două sau mai multe puncte distincte. În mass-media de exemplu există numeroase tipuri de comunicații: prin ziare, postere, TV, radio sau și prin Internet.

Comunicații între calculatoare

Calculatoarele "vorbesc" unele cu altele printr-un cod binar. Pentru aceasta, informația de transmis se codifică mai întâi într-o serie întreagă de cifre binare (0 și 1).

Transmiterea informației se face cu ajutorul unui mediu fizic, care poate fi un cablu (din cupru, fibră optică ș.a.), sau și un mediu "fără fir" (engleză: wireless): prin microunde, unde radio, raze infraroșii ș.a.

Pentru compatibilitate între diversele elemente transmițătoare și receptoare, deci pentru succesul unei comunicații, toate aceste trasmiteri folosesc anumite protocoale (seturi de reguli) de transmisie, de obicei standardizate. Pe baza lor un Macintosh din Japonia poate "vorbi", de exemplu, cu un PC din România. Vezi și articolul Rețele de calculatoare.

Cele mai multe standarde de comunicații sunt stabilite de organizația internațională IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers[1]), în colaborare cu organizații industriale (firme din ramura industrială cu interes în protocoalele respective). De exemplu, fără acestea Internetul nu ar putea exista.