Eugène Boudin

Eugène Boudin
Date personale
Nume la naștere	Louis Eugène Boudin
Născut	12 iulie 1824[3][4][5][6] Honfleur, Basse-Normandie, Franța[7][8]
Decedat	8 august 1898 (74 de ani)[3][4][5][6] Deauville, Basse-Normandie, Franța[9][8]
Înmormântat	cimetière Saint-Vincent[*][[cimetière Saint-Vincent (cemetery located in Paris, in France)|​]]
Cetățenie	Franța[10]
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba franceză[11]
Activitate
Pregătire	Eugène Isabey[*][[Eugène Isabey (pictor francez)|​]]
Mișcare artistică	impresionism
Opere importante	Harbor at Lormont[*][[Harbor at Lormont (pictură de Eugène Boudin)|​]], Shore of Trouville[*][[Shore of Trouville (painting by Eugène Boudin)|​]], The Port of Bordeaux[*][[The Port of Bordeaux (pictură de Eugène Boudin)|​]], The Beach at Trouville, the Empress Eugénie[*][[The Beach at Trouville, the Empress Eugénie (pictură de Eugène Boudin)|​]]
Influențat de	Gustave Courbet[1], Alexandre Calame[*][[Alexandre Calame (pictor elvețian)|​]][1]
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[2]
Modifică date / text

Eugène Louis Boudin (n. 12 iulie 1824, Honfleur, Basse-Normandie, Franța – d. 8 august 1898, Deauville, Basse-Normandie, Franța) a fost unul dintre primii pictori peisagiști francezi care au pictat în aer liber. Boudin a fost un pictor de scene marine și expert în redarea a tot ceea ce se întâmplă pe mare și de-a lungul țărmurilor sale.

Pastelurile sale, sumare și economice, au adunat splendidul elogiu al lui Baudelaire; ^[12] iar Corot l-a numit „Regele cerurilor”.^[13]

Biografie

Născut la Honfleur, Boudin era fiul unui pilot de port, iar la vârsta de 10 ani, tânărul a lucrat pe un vapor cu aburi care circula între Le Havre și Honfleur. În 1835, familia s-a mutat la Le Havre, unde tatăl lui Boudin a deschis un magazin de papetărie și rame. Aici a lucrat tânărul Eugene, deschizându-și ulterior propriul magazin mic. Tatăl lui Boudin abandonase astfel navigația, iar fiul său a renunțat și el, neavând o vocație reală pentru ea, deși a păstrat până în ultimele zile un mare caracter de marinar: sinceritate, accesibilitate și inimă deschisă.^[12]

În magazinul său, în care erau înrămate poze, Boudin a intrat în contact cu artiștii care lucrau în zonă și a expus în magazin picturile lui Constant Troyon^⁠(d) și Jean-François Millet, care, împreună cu Jean-Baptiste Isabey și Thomas Couture pe care i-a cunoscut în acest timp, l-au încurajat pe tânărul Boudin să urmeze o carieră artistică. La 22 de ani a abandonat lumea comerțului, a început să picteze tot timpul și a călătorit la Paris în anul următor și apoi prin Flandra. În 1850 a câștigat o bursă care i-a permis să se mute la Paris, unde s-a înscris ca student în atelierul lui Eugène Isabey și a lucrat drept copist la Luvru. Pentru a-și completa veniturile, s-a întors adesea să picteze în Normandia și, din 1855, a făcut excursii regulate în Bretania. La 14 ianuarie 1863 s-a căsătorit cu bretona de 28 de ani Marie-Anne Guédès în Le Havre și și-a stabilit casa la Paris.^[14]

Maeștrii olandezi din secolul al XVII-lea l-au influențat profund și, la întâlnirea cu pictorul olandez Johan Jongkind^⁠(d), care își lăsase deja amprenta în cercurile artistice franceze, Boudin a fost sfătuit de noul său prieten să picteze în aer liber (En plein air^⁠(d)). A mai lucrat cu Troyon și Isabey, iar în 1859 l-a întâlnit pe Gustave Courbet, care l-a prezentat lui Charles Baudelaire, primul critic care a adus talentele lui Boudin în atenția publicului când artistul și-a făcut debutul la Salonul de la Paris în 1859.

În 1857-1858, Boudin s-a împrietenit cu tânărul Claude Monet, pe atunci în vârstă de doar 18 ani, și l-a convins să renunțe la desenele sale caricaturale din adolescență și să devină pictor peisagist, ajutându-l să-i insufle mai târziu dragostea pentru nuanțe strălucitoare și jocul luminii pe apă evidente în picturile impresioniste ale lui Monet. Cei doi au rămas prieteni de-o viață, iar Monet a adus mai târziu un omagiu influenței timpurii a lui Boudin. Boudin s-a alăturat lui Monet și tinerilor săi prieteni la prima expoziție impresionistă din 1873, dar niciodată nu s-a considerat un radical sau inovator.

Atât Boudin, cât și Monet au trăit în străinătate în timpul războiului franco-prusac din 1870–71, Boudin în Anvers și Monet în Londra; din 1873 până în 1880 soții Boudin au locuit la Bordeaux. Reputația sa în creștere i-a permis să călătorească mult în acea perioadă, vizitând Belgia, Țările de Jos și sudul Franței. A continuat să expună la Saloanele de la Paris, primind o medalie de locul trei la Salonul de la Paris din 1881 și o medalie de aur la Expoziția Universală din 1889. În 1892, Boudin a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare, o recunoaștere oarecum târzie a talentelor sale și a influenței asupra artei contemporanilor săi.

Spre sfârșitul vieții sale, după moartea soției sale în 1889, Boudin a petrecut fiecare iarnă în sudul Franței ca refugiu din cauza stării de sănătate, iar din 1892 până în 1895 a făcut excursii regulate la Veneția. În 1898, recunoscând că viața lui era aproape terminată, s-a întors la casa sa din Deauville, pentru a muri pe 8 august, în apropierea Canalului Mânecii și sub cerul Canalului pe care îl pictase atât de des.^[12] A fost înmormântat conform dorințelor sale în Cimitirul Saint-Vincent din Montmartre, Paris.

Moștenire

• 
  Trouville, 1864
• 
  Plaja de la Villerville, 1864. Ulei pe pânză. Galeria Națională de Artă, Washington DC ( Zoomview ).
• 
  Rivage de Pontrieux, Cotes-du-Nord, 1874
• 
  Târg în Bretania, una dintre picturile lui Boudin „Bretania” (1874), Galeria de Artă Corcoran^⁠(d)
• 
  Peisaj cu apus . 1880–1890. Acuarelă. Muzeul d'Orsay, Paris
• 
  Berck, Pescarii la reflux
• 
  Port maritim, Galeria Națională a Armeniei^⁠(d)
• 
  Studiul cerului, c. 1888–1895, Musée Malraux^⁠(d), Le Havre
• 
  Entrée des jetées du Havre par gros temps, 1895, Musée Malraux^⁠(d), Le Havre
• 
  Peisaj cu vaci, 1881, Musée Malraux^⁠(d), Le Havre
• 
  Environs De Trouville, Allée Sous Bois . 1880–1885. Ulei pe panza
• 
  Veneția-Peisaj marin la Giudecca (1895), Muzeul de Artă al Universității Princeton^⁠(d)

Premiul Eugène Boudin este un premiu acordat de Société Nationale des Beaux-Arts.

Printre laureații acestui premiu au fost nominalizați următorii pictori:

• Maurice Boitel, în 1989.

Note

Referințe

•  Wedmore, Frederick (1911). „Boudin, Eugène”. În Chisholm, Hugh. Encyclopædia Britannica. 4 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 314.  Acesta conține o discuție detaliată a lucrărilor sale.
• Gustave Cahen, Eugène Boudin (Paris, 1899); Arsène Alexandre, Essais ; Frederick Wedmore, Whistler și alții (1906).

Legături externe

• 103 picturi de sau după Eugène Boudin pe site-ul Art UK
• Expoziția „ Impresii ale mării ” Galeriilor Rehs, care conține o biografie detaliată despre Eugène Boudin și imagini ale operei sale.
• Eugène Boudin - Lucrările complete, peste 800 de lucrări de Eugène Boudin
• Impresionismul: o expoziție centenară, un catalog de expoziție de la Muzeul Metropolitan de Artă (disponibil online în format PDF), care conține material despre Boudin (p. 40-41)
• Intrare Boudin pe findagrave.com