Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria
| Ferdinand Carol | |
| Arhiduce al Austriei | |
 Ferdinand Carol (portret de Franz Luycx) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Innsbruck, Austria |
| Decedat | (34 de ani)[1] Caldaro sulla Strada del Vino, Trentino-Tirolul de Sud, Italia |
| Înmormântat | Jesuitenkirche[*][[Jesuitenkirche (Jesuit church in Innsbruck that was built from 1627 to 1646)|]] |
| Părinți | Leopold al V-lea Claudia de Medici |
| Frați și surori | Sigismund Francisc de Austria Vittoria della Rovere[*][[Vittoria della Rovere (Grand Duchess consort of Tuscany (1622-1694))|]] Maria Leopoldine de Austria Arhiducesa Isabella Clara de Austria |
| Căsătorit cu | Anna de' Medici (din ) |
| Copii | Claudia Felicitas de Austria Maria Magdalena Erzherzogin von Österreich[*][[Maria Magdalena Erzherzogin von Österreich ((1656-1669))|]][2] |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Arhiduce (–) |
| Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
Modifică date / text  | |
Ferdinand Carol (n. , Innsbruck, Austria – d. , Caldaro sulla Strada del Vino, Trentino-Tirolul de Sud, Italia) a fost Arhiduce al Austriei Anterioare și al Tirolului din 1646 până la sfârșitul vieții.[3]
Biografie
Ferdinand Carol a fost fiul cel mare al Arhiducelui Leopold al V-lea și al soției sale, Claudia de Medici. La vârsta de patru ani și-a succedat tatăl după moartea acestuia, în 1632, sub regența mamei sale. El a preluat îndatoririle guvernamentale când a devenit major, în 1646.
Pentru a-și finanța stilul de viață extravagant, el a vândut bunuri și drepturi. De exemplu, el a pierdut suma exorbitantă pe care Franța trebuia să o plătească Tirolului habsburgic pentru cesiunea fiefului lor la vest de Rin. El a renunțat la drepturile sale în Prättingau (1649) și în Unterengadin (1652) astfel încât stăpânirea sa din Tarasp a rămas o enclavă în Cantonul Graubünden până în 1803.[3]
Fiind un conducător absolutist, Ferdinand Carol nu a convocat Dieta o singură dată după ceremonia de înscaunare în 1647 în faza finală a Războiului de Treizeci de Ani.[4] El a limitat implicarea Stărilor în politica teritoriilor sale. Guvernarea sa a fost puternic influențată de un grup de nobili intriganți din cercul favoriților săi care nu lăsau nici o șansă criticilor săi.[4]
Cancelarul său, dr. Wilhelm Biener, a fost destituit în 1650 și executat în 1651 după un proces desfășurat în secret. Oponenții acestuia au reușit să oprească solul ce aducea actul de grației a fostului cancelar astfel încât sentința a fost executată ilegal la Castelul Rattenberg.[4]
Ferdinand Carol era un iubitor de muzică: opera italiană a prezentat spectacole la curtea sa. Deoarece a considerat prea mare teatrul construit de părinții săi, a comandat aceluiași arhitect care îl proiectase pe acesta, ridicarea unui alt teatru mai mic. Pe de altă parte, Ferdinand Carol nu a fost interesat de terminarea construcției Bisericii iezuite fondate de părinții săi însă a ordonat în 1650 construirea Bisericii parohiale din Innsbruck în care se află pictura adusă de tatăl său, „Mariahilf” de Lukas Cranach. În timpul cârmuirii sale, regina Cristina a Suediei a s-a convertit la catolicism în 1655 la Innsbruck.[4]
Căsătorie și descendenți
Ferdinand Carol s-a căsătorit cu Anna de Medici (1616–1676) la 10 iunie 1646. Aceasta era nepoata mamei sale ca fiică a lui Cosimo al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana și a Mariei Magdalena de Austria.[4] Ei au avut trei copii dintre care doar doi au atins vârsta maturității:
- Claudia Felicitas de Austria (30 mai 1653 – 8 aprilie 1676); căsătorită cu Leopold I, împărat romano-german;
- Maria Magdalena de Austria (17 august 1656 – 21 ianuarie 1669);
- o fiică (n./d. 1654).
Ferdinand Carol a murit la Kaltern, la vârsta de 34 de ani și a fost înmormântat în Biserica parohială din Innsbruck construită de el. Succesorul său în Tirol a fost fratele său, Sigismund Francisc.[4]
Note
- ^ a b c d Ferdinand Charles, Archduke of Austria, SNAC, accesat în
- ^ The Peerage
- ^ a b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 116.
- ^ a b c d e f Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 117.
Bibliografie
- Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.
Galerie de imagini
-
Ferdinand Carol (după o pictură de Anselm van Hulle) -
Anna de Medici (soția lui Ferdinand Carol)
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
