Franz de Paula Gundaccar al II-lea von Colloredo-Mannsfeld

Franz de Paula Gundaccar al II-lea von Colloredo-Mannsfeld
Date personale
Născut	8 noiembrie 1802[1][2] Viena, Monarhia Habsburgică[2]
Decedat	28 mai 1852 (49 de ani)[1] Gräfenberg, Bavaria, Germania
Părinți	Hieronymus von Colloredo-Mansfeld[*][[Hieronymus von Colloredo-Mansfeld ((1775-1822) Austrian general)|​]] Wilhelmine Johanna Romana, Gräfin von Waldstein, Herrin von Wartenberg[*][[Wilhelmine Johanna Romana, Gräfin von Waldstein, Herrin von Wartenberg (9 Aug 1775 Wien - 2 Feb 1849 Chotzen)|​]][3]
Căsătorit cu	Christiane von Clam und Gallas[*][[Christiane von Clam und Gallas (1801)|​]]
Copii	Wilhelmina von Auersperg[*][[Wilhelmina von Auersperg ((1826-1898))|​]]
Cetățenie	Austria
Ocupație	ofițer
Activitate
Ramura	Armata austriacă în perioada napoleoniană[*]​
Gradul	general Feldmarschalleutnant[2]
Modifică date / text

Franz de Paula Gundaccar al II-lea von Colloredo-Mannsfeld (n. 8 noiembrie 1802, Viena, Monarhia Habsburgică – d. 28 mai 1852, Gräfenberg, Bavaria, Germania) a fost un Feldmarschall-Leutnant austriac.

Biografie

Era fiul contelui Hieronymus von Colloredo-Mansfeld, general-locotenent în timpul Războaielor Napoleoniene. În perioada studiilor sale, el a devenit în 1819 membru al Alten Prager Burschenschaft Teutonia și a fost în 1819, membru al burschenschaftlichen Kreis din Viena. A intrat în Armata Imperială Austriacă în 1824 și a avansat rapid în carieră. A fost mai întâi cadet în Regimentul 57 Infanterie, apoi căpitan în Batalionul 1, maior în Regimentul 11 Infanterie (în 1834), locotenent-colonel (în 1838) și colonel al Batalionului 1 Vânători (în iulie 1838).

A fost promovat general-maior în 1848 și a fost numit mai întâi la comanda unei brigăzi din Trieste și apoi comandant al fortăreței Theresienstadt. De acolo, el a participat în iunie 1848 la reprimarea revoltei din Praga, iar în octombrie 1848 și-a condus brigada în asediul Vienei, sub comanda feldmareșalului Alfred de Windisch-Graetz. Pe 17 decembrie 1848 a traversat râul Morava.

În campania militară din 1848/1849 împotriva Revoluției din Ungaria a luptat sub comanda lui Windisch-Grätz, distingându-se în special în Bătălia de la Kápolna din 26-27 februarie 1849 și fiind decorat cu Ordinul Coroana de Fier clasa a II-a. La începutul lunii martie a luptat la Egerfarmos. Nu a participat în prima fază a Campaniei de Primăvară. După evacuarea Pestei s-a retras prin Tata la Győr.

În bătălia de la Komárom, pe 26 aprilie 1849, până la sosirea generalului locotenent Csorich, el a condus asediul armatei imperiale și apoi, după bătălie, a acoperit trupele care se retrăgeau către Győr. După Campania de primăvară a fost promovat la gradul de general locotenent și a primit comanda Corpului II. Ulterior a fost detașat cu divizia sa la Csallóköz și a avut mai multe ciocniri cu trupele maghiare cantonate la Komárom. După ce a părăsit corpul principal al lui Haynau, a rămas, împreună cu alte trupe ale Corpului, în apropiere de Komárom. În timpul atacului lui Klapka din 3 august 1849, el a condus cu un succes relativ trupele imperiale împotriva trupelor maghiare superioare numeric, deoarece trupele sale au avut pierderi mari. În 1850 a primit comanda Corpului 2 de Armată.

După moartea unchiului său Rudolf Joseph al II-lea von Colloredo-Mannsfeld a moștenit în 1844 domeniul nobiliar Dobřisch, precum și moșiile Bukowa și Kotenčic, Langen-Lhota și Slowansko, Heiligenfeld și Suchydol. S-a căsătorit în 1825 cu Christine von Clam-Gallas, fiica contelui Christian Christoph Clam-Gallas, cu care a avut o fiică pe nume Wilhelmine Josephine.

A murit pe 29 mai 1852 în Gräfenberg.

Note

Bibliografie

• Constantin von Wurzbach: Colloredo-Mansfeld, Franz de Paula Gundaccar II. Fürst. În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich.  Vol. 2. Verlag L. C. Zamarski, Wien, 1856–1891, p. 422 (la Wikisursă).
• Helge Dvorak: Biographisches Lexikon der Deutschen Burschenschaft. Band I Politiker, Teilband 7: Supplement A–K. Heidelberg 2013, pp. 207–208.

v • d • m Revoluția Maghiară din 1848-1849 Evenimente importante Proclamația din 15 martie 1848  • Elaborarea Legilor din Aprilie  • Adoptarea Declarației de Independență a Ungariei  • Capitularea de la Șiria  • Executarea celor 13 ofițeri maghiari la Arad Bătălii Pákozd  • Transilvania  • Schwechat  • Kassa  • Mór  • Kápolna  • Hatvan  • Tápióbicske  • Isaszeg  • Vác (1)  • Nagysalló  • Komárom (1)  • Buda  • Csorna  • Pered  • Győr  • Komárom (2)  • Komárom (3)  • Hegyes  • Albești (Sighișoara)  • Szőreg  • Timișoara (1)  • Timișoara (2) Conducători austrieci Ferdinand I al Austriei  • Franz Joseph I al Austriei  • Alois Alnoch von Edelstadt  • Eduard Clam-Gallas  • Franz de Paula Gundaccar al II-lea von Colloredo-Mannsfeld  • Julius Jacob von Haynau  • Heinrich Hentzi  • Josip Jelačić  • Prințul Franz de Paula von Liechtenstein  • Daniel Rastić  • Franz Schlik  • Felix zu Schwarzenberg  • Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz Conducători maghiari Gedeon Ács  • Lajos Aulich  • Lajos Batthyány  • Józef Bem  • Ödön Beöthy  • Lajos Csernátony  • János Damjanich  • Ferenc Deák  • Henryk Dembiński  • Arisztid Dessewffy  • József Eötvös  • Áron Gábor  • Artúr Görgey  • Richard Guyon  • Imre Hatvani  • Mihály Horváth  • László Inczédy  • György Klapka  • György Kmety  • Lajos Kossuth  • Vilmos Lázár  • János Lenkey  • Lázár Mészáros  • János Móga  • Alessandro Monti  • Ferenc Ottinger  • Mór Perczel  • István Széchenyi  • Bertalan Szemere Conducători ruși Alexander von Lüders  • Fiodor Sergheevici Paniutîn  • Grigori Iakovlevici Skariatin  • Ivan Fiodorovici Paskevici  • Grigori Hristoforovici Zass  • Nikolai Fiodorovici Engelhardt  • Maksim Maksimovici Grotenhelm Alte articole Guvernul Batthyány  • Comitetul de Apărare Națională al Ungariei  • Guvernul Szemere  • Masacrele din Transilvania Articole conexe Constituția din Martie  • Adunarea de la Blaj  • Revolta sârbă  • Revolta slovacă  • Rebeliunea de la Viena  • Voivodina Sârbească  • Voivodina Sârbească și Banatul Timișan  • Compromisul austro-ungar din 1867 Vezi și 80 de husari