Gâscă cu degetele despicate
| Gâscă cu degetele despicate | |
|---|---|
 | |
| Stare de conservare | |
 Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1] | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Anseriformes |
| Familie: | Anseranatidae |
| Gen: | Anseranas Lesson, 1828 |
| Specie: | A. semipalmata |
| Nume binomial | |
| Anseranas semipalmata (Latham, 1798) | |
| Sinonime | |
| Anas semipalmata Latham, 1798 | |
Modifică text  | |
Gâsca cu degetele despicate (Anseranas semipalmata) este o gâscă răspândită în sudul insulei Noua Guinee și în nordul Australiei, fiind aproape lipsită de palmatură între degete, datorită vieții terestre la care s-a adaptat. Penajul este alb, cu capul, gâtul și aripile negre. Masculi au o lungime de 75-90 cm, o greutate de 1,8-3,2 kg și o anvergură a aripii de 130-180 cm; femelă are 70-80 cm în lungime, cântărește 1,4-2,8 kg și o anvergură a aripii de 125-165 cm.[2][3]
Taxonomie
Specia a fost descrisă pentru prima dată în 1798 de ornitologul englez John Latham, numind-o Anas semipalmata. Latham a identificat râul Hawkesbury, în New South Wales, Australia, ca locație tipică pentru holotip.[4] Este singurul reprezentant al genului Anseranas descris în 1828 de naturalistul și colecționarul francez René Lesson.[5] Nu se disting subspecii.[6][7]
Caracteristici
Gâștele formează grupuri familiale alcătuite, de obicei, dintr-un mascul dominant și o femelă dominantă, precum și masculi și/sau femele subordonate și puii din sezonul de reproducere anterior. De regulă, mai multe păsări decât cele parentale sunt implicate în construirea cuibului, clocirea și creșterea puilor (asistență la reproducere). Toate gâștele adulte dintr-un grup familial sunt implicate atât în reproducere, cât și în creștere. Cu toate acestea, masculul dominant contribuie cel mai mult la construirea cuibului. Trio-urile formate dintr-un mascul și două femele sunt cele mai frecvente.[8] Relația de pereche dintre păsările dominante continuă până când una dintre ele moare. Locul este de obicei luat foarte repede de o altă gâscă. Femelele se împerechează de obicei la vârsta de doi ani, în timp ce masculii se împerechează doar la vârsta de trei-patru ani.[9] Cea mai mare colonie de gâște cu degete despicate observată până în prezent a acoperit o suprafață de 46 de kilometri pătrați.[10]
Sezonul de reproducere începe în februarie și durează de obicei până în iunie. Femelele depun până la 8 ouă albe fiecare în cuibul situat în teren inaccesibil, care poate fi și în vârful copacilor, astfel încât întregul cuib poate conține ocazional 16 ouă. Depunerea ouălor nu este sincronizată în cadrul unei colonii de reproducere.[11] Perioada de clocire este de 28 până la 31 de zile. Puii ieșiți din ou părăsesc cuibul în primele 24 de ore. Ei sunt păziți de membrii grupului familial în timpul zilei. Toate păsările adulte dintr-un grup familial sunt implicate în hrănirea puilor. Hrănirea păsărilor tinere, un comportament relativ neobișnuit pentru gâște, durează primele patru luni. Adulții care se hrănesc aruncă semințe din cioc, pe care puii le prind.[12]
Galerie
Note
- ^ BirdLife International (). „Anseranas semipalmata”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22679732A92826979. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22679732A92826979.en
. Accesat în . - ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
- ^ Magpie Goose (Anseranas semipalmata). Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona
- ^ J. Latham. „An Effay on the Tracheœ or Windpipes of various Kinds of Birds”. Transactions of the Linnean Society of London.
- ^ R.-P. Lesson. „Manuel d'ornithologie, ou description des genres et des principales espèces d'oiseaux”.
- ^ F. Gill, D. Donsker & P. Rasmussen (red.). „Screamers, ducks, geese, swans”. IOC World Bird List (v10.2).
- ^ „Magpie Goose (Anseranas semipalmata)”. IBC: The Internet Bird Collection.
- ^ Higgins, S. 1118.
- ^ Higgins, S. 1118.
- ^ Higgins, S. 1118.
- ^ Higgins, S. 1121.
- ^ Higgins, S. 1121.
Bibliografie
- P. J. Higgins (Hrsg.): Handbook of Australian, New Zealand & Antarctic Birds. Band 1: Ratites to Ducks. Oxford University Press, Oxford 1990, ISBN 0-19-553068-3.
Legături externe
Materiale media legate de Gâscă cu degetele despicate la Wikimedia Commons- BirdLife Species Factsheet
