Guillaume de Villehardouin

Date personale
Guillaume de Villehardouin

Născut	1211 Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou^⁠(d), Grecia
Decedat	1 mai 1278 (67 de ani) Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou^⁠(d), Grecia
Părinți	Geoffroi Ier de Villehardouin[][[Geoffroi Ier de Villehardouin (French knight)\|]] Elisabeth (de Chappes)[][[Elisabeth (de Chappes) \|]]
Frați și surori	Geoffrey II of Villehardouin[*][[Geoffrey II of Villehardouin (Prince of Achaea)\|]]
Căsătorit cu	Anna Komnene Doukaina[][[Anna Komnene Doukaina (Princess-consort of the Principality of Achaea)\|]] () Carintana dalle Carceri[][[Carintana dalle Carceri \|]] (din 1246) (Agnes) de Toucy[*][[(Agnes) de Toucy \|]] ()
Copii	Isabella of Villehardouin[][[Isabella of Villehardouin (Greek noble (1263-1312))\|]] Margaret of Villehardouin[][[Margaret of Villehardouin (noble woman)\|]]
Ocupație	poet compozitor
Limbi vorbite	Franceza veche^[1]
Modifică date / text

William al II-lea de Villehardouin (în franceză Guillaume de Villehardouin; n. 1211, Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou^⁠(d), Grecia – d. 1 mai 1278, Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou^⁠(d), Grecia) a fost al patrulea prinț conducător al Principatului Ahaia din Grecia francă (Frankokratia) în perioada 1246 - 1278.^[2]^[3]^[4] Acesta a condus și alte state latine din sudul Greciei: Ducatul Atenei și Triumviratul Negroponte.^[4] William a fost al doilea fiu al cavalerului francez Geoffrey de Villehardouin.

În Bătălia din Pelagonia din 1259 a fost luat prizonier de Imperiul de la Niceea. În 1262 William de Villehardouin a fost eliberat de Imperiul Bizantin în schimbul a trei cetăți de pe vârful sud-estic al peninsulei Moreea. Acest punct de sprijin va fi extins treptat și va deveni în secolul următor Despotatul Moreei, în timpul împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino.

Biografie

Se consideră că în Ahaia s-a vorbit aceeași limba franceză ca la Paris. Se știe că Guillaume însuși a scris poezii. Pereții palatului său erau decorați cu fresce care înfățișau fapte cavalerești, iar turnirurile și vânătorile erau adesea organizate la curte. Cu ajutorul marinei venețiene, el a cucerit Monemvasia și a construit cetatea Mystra pentru a proteja câmpia Sparta.

În Cipru, în mai 1249, s-a alăturat cruciadei a șaptea a regelui Ludovic al IX-lea al Franței.

A invadat insula Eubea în 1256 și a cucerit Negroponte. Guillaume a invadat Atena în 1258 și a învins coaliția lui Guy din Atena în trecătoarea Munților Karudi.

Articol principal: Bătălia din Pelagonia.

Note

^ IdRef, accesat în 5 martie 2020
^ Treadgold 1997, p. 731.
^ Nicol 1993, p. 28.
^ ^a ^b Bartusis 1997, p. 37.

Bibliografie

Bartusis, Mark C. (1997). The Late Byzantine Army: Arms and Society 1204–1453. Philadelphia, Pennsylvania: University of Pennsylvania Press. ISBN 978-0-8122-1620-2.
Bon, Antoine (1969). La Morée franque. Recherches historiques, topographiques et archéologiques sur la principauté d'Achaïe [The Frankish Morea. Historical, Topographic and Archaeological Studies on the Principality of Achaea] (în franceză). Paris: De Boccard. OCLC 869621129.
Fine, John Van Antwerp (1994) [1987]. The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor, Michigan: University of Michigan Press. ISBN 0-472-08260-4.
Longnon, Jean (1969). „The Frankish States in Greece, 1204–1311”. În Setton, Kenneth M.; Wolff, Robert Lee; Hazard, Harry W. A History of the Crusades, Volume II: The Later Crusades, 1189–1311 (ed. Second). Madison, Milwaukee, and London: University of Wisconsin Press. pp. 234–275. ISBN 0-299-04844-6. Parametru necunoscut |orig-date= ignorat (ajutor)
Setton, Kenneth M. (1976). The Papacy and the Levant (1204–1571), Volume I: The Thirteenth and Fourteenth Centuries. Philadelphia: The American Philosophical Society. ISBN 0-87169-114-0.