Hidroxid de calciu

Hidroxid de calciu
mostră de hidroxid de calciu pe o sticlă de ceas
mostră de hidroxid de calciu pe o sticlă de ceas
Denumiri
Alte denumiriVar stins, apă de var, lapte de var
Identificare
SMILES
[OH-].[OH-].[Ca+2][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS1305-62-0
ChEMBLCHEMBL2106388
PubChem CID6093208 14777, 6093208
Informații generale
Formulă chimicăCa(OH)2
Aspectpulbere de culoare albă
Masă molară74,093 g/mol
Proprietăți
Densitate2,08-2,30 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire44 °C  Modificați la Wikidata
Solubilitateîn apă:1,65 g/l (la 20 °C)
Presiune de vapori0 millimetre of mercury[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hidroxidul de calciu (cunoscut popular ca var stins) este un compus anorganic cu formula chimică Ca(OH)2. Tradițional, hidroxidul de calciu se obține în urma reacției dintre varul nestins (oxid de calciu) și apă. Soluțiile saturate de hidroxid calcic sunt cunoscute sub denumirea de apă de var, iar suspensiile apoase lapte de var.

Metode de obținere

Tradițional, obținerea hidroxidului de calciu are loc prin reacția oxidului de calciu cu apa. Reacția este puternic exotermă.

C a O + H 2 O → C a ( O H ) 2 {\displaystyle CaO\,+\,H_{2}O\,\rightarrow \,Ca(OH)_{2}}

De asemenea, reacția în fază apoasă a clorurii de calciu cu hidroxidul de sodiu are ca produs hidroxidul de calciu.

C a C l 2 + 2 N a O H → C a ( O H ) 2 + 2 N a C l {\displaystyle CaCl_{2}\,+\,2NaOH\,\rightarrow \,Ca(OH)_{2}\,+\,2NaCl}

Utilizări

Hidroxidul de calciu este folosit:

  • la obținerea mortarului folosit în construcții;
  • ca fertilizator;
  • în industria de rafinare a petrolului, la fabricarea unor aditivi, și cea petrochimică, la obținerea unor uleiuri solide;
  • la vopsirea tulpinii pomilor împotriva înghețului și a insectelor;
  • la fabricarea zemei bordeleze, care este un fungicid pe termen lung pentru pomii fructiferi și vița de vie;
  • în medicină, ca neutralizant pentru arsurile cauzate de acidul sulfuric și pentru intoxicațiile cu acid oxalic;
  • în stomatologie, ca material pentru coafajul pulpar;[3]
  • în laboratorul de chimie, soluția sa se folosește la identificarea dioxidului de carbon.

Note

  1. ^ „Hidroxid de calciu”, CALCIUM HYDROXIDE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0092.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Lidia Eni. „Utilizarea hidroxidului de calciu în tratamentul endodontic” (PDF). Endodonție clinică: 33. 

Bibliografie

  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)


v • d • m
Baze
Hidroxid de argint [AgOH] • Hidroxid de aluminiu [Al(OH)3] • Hidroxid de aur [Au(OH)3] • Hidroxid de bor [B(OH)3] • Hidroxid de bariu [Ba(OH)2] • Hidroxid de beriliu [Be(OH)2] • Hidroxid de calciu [Ca(OH)2] • Hidroxid de cadmiu [Cd(OH)2] • Hidroxid de curiu [Cm(OH)3] • Hidroxid de cobalt [Co(OH)2] • Hidroxid de cesiu [CsOH] • Hidroxid de cupru (I) [CuOH] • Hidroxid de cupru (II) [Cu(OH)2] • Hidroxid de fier (II) [Fe(OH)2] • Hidroxid de fier (III) [Fe(OH)3] • Hidroxid de galiu [Ga(OH)3] • Apă [HOH] • Hidroxid de litiu [LiOH] • Hidroxid de potasiu [KOH] • Hidroxid de magneziu [Mg(OH)2] • Hidroxid de sodiu [NaOH] • Hidroxid de nichel [Ni(OH)2] • Hidroxid de plumb [Pb(OH)2] • Hidroxid de rubidiu [RbOH] • Hidroxid de stibiu [Sb(OH)3] • Hidroxid de siliciu [Si(OH)4] • Hidroxid de staniu (II) [Sn(OH)2] • Hidroxid de staniu (IV) [Sn(OH)4] • Hidroxid de stronțiu [Sr(OH)2] • Hidroxid de taliu (I) [TlOH] • Hidroxid de taliu (III) [Tl(OH)3] • Hidroxid de zinc [Zn(OH)2] • Hidroxid de zirconiu [Zr(OH)4]