Igniș
Igniș
| ||
 Situl Igniș la Ocna Șugatag | ||
  | ||
| Poziția |  Județul Maramureș  România | |
|---|---|---|
| Cel mai apropiat oraș | Baia Mare | |
| Coordonate | 47°50′12″N 23°46′15″E () / 47.83667°N 23.77083°E[1] | |
| Suprafață | 19.598 ha | |
| Bioregiune | Alpină și continentală | |
| Înființare | 2007 | |
| Cod Natura 2000 | ROSCI0092 | |
Modifică date / text  | ||
Igniș este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în extremitatea nordică a Transilvaniei, pe teritoriul județului Maramureș[2].
Localizare
Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Baia Mare și Sighetu Marmației și pe cele ale comunelor Câmpulung la Tisa, Desești, Giulești, Ocna Șugatag, Săpânța și Sarasău[3], în imediata apropiere de drumul național DN18.
Descriere
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare.
Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - Igniș (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a Depresiunii Baia Mare. Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Tătarului, Mlaștina Poiana Brazilor, Mlaștina Iezerul Mare și Tăul lui Dumitru[5].
Biodiversitate
Aria naturală dispune de șapte habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului.
La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6], altele aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: jder de copac (Martes martes), șoarecele de Tatra (Microtus tatricus)[7], vipră (Vipera berus), șarpele orb (Anguis fragilis), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[8], salamandra carpatică (Triturus montandoni)[9] sau broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria)[10].
Vegetația lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad (Abies alba), molid (Picea Abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), zmeur (Rubus idaeus), măceș (Rosa canina) sau afin (Vaccinum myrtillus L.).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite două rarități floristice: clopoțelul de munte (Campanula serrata)[11] și curechiul de munte (Ligularia sibirica) (specii floristice protejate prin acceași Directivă Europeană 92/43/CE din 21 mai 1992); care vegetează alături de: vuitoare (Empetrum nigrum ssp. nigrum), șuvară (Molinia caerulea), săbiuță (Gladiolus imbricatus), ruin (Succisa pratensis), târsă (Deschampsia cespitosa), ruginare (Andromeda polifolia), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), coada racului (Potentilla erecta), bozățel (Veratrum album), țăpoșică (Nardus stricta), iarbă albastră (Molinia coerulea), sau diferite specii de rogozuri (Carex brizoides, Carex pauciflora, Carex echinata, Carex limosa)[12].
Căi de acces
- Drumul național DN18, pe ruta: Baia Mare - Baia Sprie- Mara - Desești - Hărnicești - Bistra - Vadu Izei - Sighetu Marmației.
Monumente și atracții turistice
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel:
- Biserica de lemn „Sf. Paraschiva” din Desești construită în secolul al XVIII-lea și inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș.
- Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Ferești construită în anul 1700, monument istoric.
- Biserica de lemn din satul Mănăstirea. Lăcașul de cult cu hramul „Sfinții Arhangheli” a fost construit în secolul al XVII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice.
- Biserica romano-catolică "Tăierea Capului Sf. Ioan" din Tăuții de Sus, construcție secolul al XIV-lea, monument istoric.
- Biserica reformată din Tăuții Măgherăuș (construcție secolele al XIV-lea – al XV-lea), monument istoric.
- Biserica "Sf. Anton" din Baia Mare, construcție 1402, monument istoric.
- Mănăstirea Săpânța-Peri.
- Biserica romano-catolică "Sf. Lorinc" din Tăuții Măgherăuș, construcție 1875, monument istoric.
- Biserica de piatră "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Tăuții de Sus, construcție 1773, monument istoric.
- Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1885), monument istoric.
- Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare, lăcaș de cult construit de credincioșii greco-catolici din Baia Mare între anii 1905-1911, monument istoric.
- Turnul Ștefan din Baia Mare, o anexă a Catedralei "Sfântul Ștefan" ridicată de Iancu de Hunedoara, construcție în stil gotic, secolul al XV-lea, monument istoric.
- Cimitirul Vesel din Săpânța.
- Rezervațiile naturale Creasta Cocoșului, Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare, Rezervația fosiliferă Chiuzbaia, Mlaștinile Vlășinescu
Legături externe
Reportaje
- Exploatări ilegale de andezit în zona protejată Sit Natura 2000 - Igniș, sighet-online.ro (Autor: Alina Morariu, 4 noiembrie 2010).
- Întâlnire cu ursul, la Igniș, graiul.ro (Autor: Alec Portase, 10 iulie 2012).
Note
- ^ Eunis.eea.europa.eu - Natura 2000 - Tășad (coordonate); accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Protectedplanet.net - Igniș Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Natura2000.mmediu.ro - Igniș - Sit Natura 2000 Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Microtus tatricus; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus montandoni; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Rana temporaria; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Campanula serrata; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Eunis.eea.europa.eu - Specii din flora și fauna sitului Igniș[nefuncțională]; accesat la 26 aprilie 2014
Vezi și
