Ilie Moscovici

Ilie Moscovici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cucuteni, România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriGhiță Moscu[*][[Ghiță Moscu (Romanian communist)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactivist pentru drepturile omului
sindicalist[*]​
traducător
politician
medic[*]​
medic militar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Partid politicPSDR
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ilie B. Moscovici (cunoscut și sub numele de Tovilie;[1] n. , Cucuteni, Iași, România – d. , București, România) a fost un militant și un jurnalist socialist român, unul dintre liderii consacrați ai Partidului Social Democrat Român (PSDR). Socialist încă din tinerețe și membru al partidului de la crearea sa, în 1910, s-a întors din captivitate în Primul Război Mondial pentru a conduce PSDR din București și s-a implicat într-o ciocnire violentă cu autoritățile române. A mediat între curentele reformist și bolșevic și a ajutat la înființarea Partidului Socialist din România (PSR) ca o fuziune a ambelor tendințe. Moscovici a fost reprezentant al Partidului Socialist Român în camera deputaților, dar a fost destituit din cauza instigării sale la greva generală din 1920, apoi închis. Deși a votat împotriva înființării unui partid comunist provenit din Partidul Socialist Român și a criticat amestecul Cominternului în afacerile românești, a fost reținut din nou în anul 1921. Împreună cu comuniștii, a apărut în calitate de inculpat în Procesul din Dealul Spirii.

Moscovici a petrecut anii ’20 și ’30 reconstruind PSDR și lărgindu-i bazele, uneori alături și uneori împotriva socialistului moderat Constantin Titel Petrescu. El a fost reprezentantul partidului în cadrul Internaționalei Socialiste a Muncitorilor, un militant al cauzei antifasciste și editor de literatură marxistă. Văzut din punct de vedere doctrinar ca fiind un social-democrat, a continuat să ia atitudine împotriva Partidului Comunist și a Uniunii Sovietice, avertizând împotriva formării unui „front popular”.

Persecutat de extrema dreaptă pentru politica sa și etnia sa evreiască, Moscovici era încă activ în cadrul PSDR aflat în clandestinitate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A murit, după o lungă boală, înainte de implicarea partidului său în lovitura de stat din august 1944. În anii următori, după ce PSDR a fost absorbit de Partidul Comunist Român, contribuția lui Moscovici a fost cenzurată din istoria socialistă. Munca sa a fost continuată de fiica sa, Mira Moscovici, care a ajutat la restabilirea unui PSDR independent în 1990, în perioada post-comunistă a țării. Printre rudele lui Moscovici se numără omul de științe sociale francez Serge Moscovici și fiul acestuia, politicianul Pierre Moscovici.

Referințe

  1. ^ Stahl, p.20

Bibliografie

  • Charles Upson Clark, Greater Roumania, Dodd, Mead and Company, New York City, 1922.OCLC 1482982OCLC 1482982
  • Petre Constantinescu-Iași, Pagini de luptă din trecut, Editura Politică, București, 1972.OCLC 490649093OCLC 490649093
  • Mihail Cruceanu, De vorbă cu trecut. . . , Editura Minerva, București, 1973.OCLC 82865987OCLC 82865987
  • Dimitrie Drăghicescu, Partide politice și clasă socială, Tipografia Reforma Socială, București, 1922
  • Radu Filipescu, "Partidele parlamentare și problema comunismului (1919 – 1924)", in the 1 December University of Alba Iulia Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 10 / I, 2006, p. 67 – 83
  • Georgeta Filitti, "Ilie Moscovici (I)", în Biblioteca orașului Mihail Sadoveanu Biblioteca Bucureștilor, Nr. 1/2008, p. 10 – 12; "Ilie Moscovici (II)", în Biblioteca Bucureștilor, Nr. 2/2008, p. 9 – 11
  • Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Humanitas, București, 1990.ISBN: 973-28-0177-8ISBN 973-28-0177-8
  • Nicolae Ghiulea, "Les organisations ouvrières en Roumanie", în Revue Internationale du Travail, Nr. 1/1924, p. 33 – 52 (digitalizat de Biblioteca digitală a Bibliotecii Naționale a Franței Gallica )
  • Ion Iacoș, "Contribuții privind greva generală din octombrie 1920", în Studii. Revistă de Istorie, Nr. 6/1970, p. 1073 – 1088
  • V. Liveanu, "Note și însemnări. Cu privire la evenimentele din 26 (13) decembrie 1918 ", in Studii. Revistă de Istorie, Nr. 1/1958, p. 97 – 106
  • Stelian Neagoe, "Un senator social-democrat în Parlamentul României", în Revista de Științe Politice și Relații Internaționale Vol. III, Nr. 4, 2006, p. 109 – 118
  • Ion Pas, În amintirea lor: C. Dobrogeanu-Gherea; IC Frimu; Ilie Moscovici; CG Costa-Foru; Const. Graur; Tovarășul Fănică; Aripi frânte, Editura Partidului Social-Democrat, București, 1945
  • Constantin Titel Petrescu, Socialismul în România. 1835 - 6 septembrie 1940, Dacia Traiana, București, [ny ]
  • Mihai Rusenescu, "Relații PCR cu alte partide (1922 - 1928)", în Studii. Revistă de Istorie, Nr. 5/1971, p. 985 – 1008
  • Andrei Șerbulescu, Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Humanitas, București, 1991.ISBN: 973-28-0222-7ISBN 973-28-0222-7
  • Henri H. Stahl, Amintiri și gînduri din vechea școală a monografiilor sociologice . Editura Minerva, București, 1981.OCLC 8929819OCLC 8929819
  • Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Polirom, Iași, 2005.ISBN: 973-681-899-3ISBN 973-681-899-3
  • Al. Topliceanu, "Recenzii. Ilie Moscovici, Probleme actuale ale mișcării socialiste . Bacsis. Brădișteanu, 1922 ", în Arhiva pentru Știința și Reforma Socială, Nr. 1/1922, p. 141 – 144