Ioan Buteanu
Ioan Buteanu | ||
Ioan Buteanu, pictură de Barbu Iscovescu | ||
Date personale | ||
---|---|---|
Născut | 1821[1] Ioan Buteanu (n. 1821, Sighetu Marmației, comitatul Maramureș, Imperiul Austriac – d. , Iosășel, Imperiul Austriac) a fost unul din liderii revoluționarilor români transilvăneni de la 1848 și prefect al Zarandului în perioada 1848 - 1849. Viața și activitateaS-a născut la Sighetu Marmației, în anul 1821, (în alte surse este greșit scris Șomcuta Mare, acolo s-a născut tatăl său), într-o veche familie nobilă greco-catolică[necesită citare] din Țara Chioarului.[2] A urmat gimnaziul în Baia Mare și Carei, iar dreptul la Cluj și Zagreb. A fost timp de trei ani cancelist la Tabula Regia din Târgu Mureș (curtea de apel a Transilvaniei). După ce a obținut diploma de avocat s-a stabilit în Abrud, unde îl găsesc și evenimentele din 1848. Generalul austriac Anton Puchner l-a numit administrator al Zarandului, iar Comitetul Național Român l-a desemnat prefect în acea regiune. În data de 15 mai 1848 a ținut o cuvântare la Adunarea de la Blaj, în care a criticat intenția revoluționarilor maghiari de unire a Transilvaniei cu Ungaria.[2] Aflat la Sibiu în vara lui 1848, a primit o invitație de la Nicolae Bălcescu prin care îi cerea să se alăture revoluției muntene, dar fiind foarte prins de treburi nu a putut să-i dea curs. Însă i-a cerut lui Avram Iancu să pledeze în cadrul Comitetului național pentru a lua măsuri „ca să putem ajutora pe frații de dincolo”. În timpul armistițiului din 1849 dintre revoluționarii maghiari și moții conduși de Avram Iancu, la 6 mai maiorul aventurier Imre Hatvani cu un detașament de revoluționari unguri a intrat prin surprindere în Abrud, i-a dezarmat pe români și s-a dedat la atrocități. În data de 7 mai prefecții Petru Dobra și Ioan Buteanu au fost luați prizonieri.[3] Dobra a fost împușcat la Abrud, iar Buteanu a fost trimis la Brad și închis. În data 19 mai maiorul Hatvani s-a retras din Abrud la Brad, apoi, prin Baia de Criș și Hălmagiu, la Gurahonț. În retragere l-a luat și pe Buteanu, pe care l-a spânzurat fără judecată în data de 23 mai 1849 la Iosășel.[2] În memoria posteritățiiIoan Buteanu a fost pictat de Barbu Iscovescu când acesta s-a aflat în Munții Apuseni, refugiat fiind alături de alți revoluționari munteni. În data de 23 mai 1999 Societatea Culturală Pro Maramureș „Dragoș Vodă", la comemorarea a 150 de ani de la moartea prefectului Buteanu, a ridicat în centrul orașului Sighet un bust al său, iar pe casa memorială, azi transformată în lăcaș de cult, a fost amplasată o placă comemorativă. Liceul din Gurahonț-Arad a primit numele lui Ion Buteanu. De asemenea, numele lui a fost purtat de către Regimentul 6 Tancuri din Turda, regiment comandat în perioada 1972-1976 de către mr. ing. Ștefan Gușă. Note
Bibliografie
Vezi șiWikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ioan Buteanu
|