Jöns Jakob Berzelius
| Jöns Jakob Berzelius | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [8][9][10][11]  Väfversunda(d), Östergötlands län, Suedia[9] |
| Decedat | (68 de ani)[8][9][10][11] Adolf Fredriks parish(d), Stockholm län, Suedia[12] |
| Înmormântat | Solna kyrkogård[*][[Solna kyrkogård (cemetery in Solna, Sweden)|]][13][14] |
| Căsătorit cu | Elisabet Johanna Poppius[*][[Elisabet Johanna Poppius (25 Jun 1811 - 27 Feb 1884)|]] |
| Cetățenie |  Suedia[12] |
| Ocupație | chimist autor de non-ficțiune[*] cadru didactic universitar[*] medic farmacist |
| Locul desfășurării activității | Stockholm[15] |
| Limbi vorbite | limba suedeză[16][17] limba franceză[18] |
| Activitate | |
| Domeniu | chimie |
| Instituție | Institutul Karolinska Universitatea Uppsala |
| Alma Mater | Universitatea Uppsala Katedralskolan[*][[Katedralskolan (secondary school in Linköping, Sweden)|]] |
| Organizații | Societatea Regală din Londra Akademie gemeinnütziger Wissenschaften[*][[Akademie gemeinnütziger Wissenschaften (academy of sciences)|]] Academia Leopoldină Academia Regală Suedeză de Științe Academia Franceză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] Svenska Akademien[*][[Svenska Akademien (Swedish Royal Academy)|]] Academia Americană de Arte și Științe[*] Academia de Științe din Berlin Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități[*] Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*] Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|]] Academia Regală de Medicină a Belgiei[*] Academia de Științe din Torino[*][1] |
| Conducător de doctorat | Johan Afzelius |
| Doctoranzi | Friedrich Wöhler[2] Nils Johan Berlin[*][[Nils Johan Berlin (Swedish Chemist)|]][3] Heinrich Rose[4] James Finlay Weir Johnston[*][[James Finlay Weir Johnston (Scottish agricultural chemist)|]][5] Lars Fredrik Svanberg[*][[Lars Fredrik Svanberg (Swedish chemist and mineralogist)|]] Carl Gustaf Mosander |
| Cunoscut pentru | Undersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen[*][[Undersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen (scientific paper)|]] |
| Premii | Medalia Copley ()[6] Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh[*][[Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh (fellows of the Royal Society of Edinburgh who are of exceptional distinction)|]] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] membru străin al Royal Society[*] ()[7] orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni |]] Ordinul Steaua Polară în grad de cavaler clasa a II-a[*] () kommendör av Vasaorden[*][[kommendör av Vasaorden (middle level of the Order of Vasa)|]] () |
Modifică date / text  | |
Jöns Jakob Berzelius (n. , Väfversunda(d), Östergötlands län, Suedia – d. , Adolf Fredriks parish(d), Stockholm län, Suedia) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.
Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.
Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.
Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.
Biografie
Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779. Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă. În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan. Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză. În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.
Note
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ IeSBE / Berlin, Nils-Iogan[*][[IeSBE / Berlin, Nils-Iogan (articol enciclopedic)|]] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 33
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
- ^ a b c d Jons Jacob Berzelius, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Jöns Jacob Berzelius, SNAC, accesat în
- ^ a b Berzelius, Jacob, Sveriges dödbok 1830–2020[*][[Sveriges dödbok 1830–2020 (edition 8 of the Swedish death index)|]]
|access-date=necesită|url=(ajutor) - ^ Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), accesat în
- ^ Jacob Berzelius (în suedeză)
|access-date=necesită|url=(ajutor) - ^ „Jöns Jakob Berzelius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Discovery of the elements
Bibliografie
- en Jorpes, J. Erik (). Jac. Berzelius: His Life and Work. Stockholm: Almquist and Wiksell.
Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări. - Jaime Wisniak (). „Jöns Jacob Berzelius A Guide to the Perplexed Chemist”. The Chemical Educator. 5 (6): 343–350. doi:10.1007/s00897000430a.
- Paul Walden (). „Zum 100. Todestag von Jöns Jakob Berzelius am 7. August 1948”. Naturwissenschaften. 34 (11): 321–327. Bibcode:1947NW.....34..321W. doi:10.1007/BF00644137.
- Holmberg, Arne (1933) Bibliografi över J. J. Berzelius. 2 parts in 5 vol. Stockholm: Kungl. Svenska Vetenskapsakademien, 1933–67. 1. del och suppl. 1–2. Tryckta arbeten av och om Berzelius. 2. del och suppl. Manuskript
- Jorpes, J. Erik (1966) Jac. Berzelius – his life and work; translated from the Swedish manuscript by Barbara Steele. Stockholm: Almqvist & Wiksell, 1966. (Reissued by University of California Press, Berkeley, 1970 ISBN: 0-520-01628-9)
- Partington, J. R. (1964) History of Chemistry; vol. 4. London: Macmillan; pp. 142–77
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jöns Jakob Berzelius
- Publications - la Proiectul Runeberg
- Lucrări de Jöns Jakob Berzelius la Proiectul Gutenberg
- List of works by Berzelius (301 items as of access date 2011-12-29)
- Online works at Project Runeberg la
- Lucrări de Jöns Jakob Berzelius la Proiectul Gutenberg
- Opere de sau despre Jöns Jakob Berzelius la Internet Archive
- Online correspondence between Berzelius and Sir Humphry Davy on Wikisource en fr
- Online works on Gallica fr sv (27 items as of access date 2011-12-29)
- Nordisk familjebok (1905), band 3, s. 90–96 sv
- Poliakoff, Martyn. Jöns Jacob Berzelius. University of Nottingham: The Periodic Table of Videos.
- Digital edition of "Lehrbuch der Chemie" 1823/1824 by the University and State Library Düsseldorf
- Digital edition of "Das saidschitzer Bitterwasser : chemisch untersucht" 1840 by the University and State Library Düsseldorf
- Digital edition of "Aus Jac. Berzelius' und Gustav Magnus' Briefwechsel in den Jahren 1828 - 1847" 1900 by the University and State Library Düsseldorf
„Berzelius, Johan Jakob”. The American Cyclopædia. .
| ||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|
