Listă de erori logice

Erori logice formale

Erorile logice formale sunt acele raționamente care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

Apelul la legislație: un argument care implică faptul că legislația este un imperativ moral.
Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
Afirmația goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune că este adevărată.
Conjuncția ilogică
Corelative ilogice
- Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
- Suprimarea corelativei
Necesitatea ilogică
Falsa dilemă: se afirmă că doar două posibilitati există, când de fapt sunt mai mult de două.
Problema este-trebuie: greșita inferență în care ceva este într-un mod sau altul și deci trebuie să fie în acel mod.
Naturalism ilogic
Dovada negativă: pentru că premisa nu se poate arăta ca fiind adevărată, rezultă că trebuie să fie falsă.
Non sequitur: concluzia nu rezultă din premise.

Erori logice propoziționale

Apelul la disjuncție: se concluzionează că o disjunție logică e falsă deoarece cealaltă disjunție logică e adevărată.
Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ condițional se declară ca fiind adevărat deoarece consecventul este adevărat.
Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ condițional e declarat ca fiind fals deoarece antecedentul e fals.

Erori logice de cuantificare

Reprezentarea existențială: un argument are două premise universale și o concluzie particulară, dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevăr a concluziei.
Conversia ilicită: dacă o propoziție e adevărată se concluzionează că și inversa este adevărată.
Dovadă prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmație generală.

Erori logice silogistice

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

Concluzia afirmativă din premisa negativă:
Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
Eroarea logică a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
Termenul major ilicit
Termenul minor ilicit
Temernul de mijloc ilicit
Silogismul categorial

Erori logice informale

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de formalismul logic.

Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că în final va fi acceptat.
Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
Distribuția ilogică: se consideră că nu exită diferențe între un termen în sens distributiv (referitor la toți membri clasei) și colectiv (referitor la clasă ca întreg).

- Compoziția ilogică: presupunerea că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
- Diviziunea ilogică: presupunerea că diferite părți ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex și prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
Ecologia ilogică
Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a susține un argument.
- Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenția de a distorsiona înțelesul intenționat.
Falsul compromis: în cazul unor posibilitati opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
Istoricul ilogic
Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor dovezi.
Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau soluția propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Cauze îndoielnice

Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)
Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.

Erori de relevanță

Ipoteza Ad hoc
Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității persoanei care face aserțiunea.
Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească raționamente valide.
- Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
- Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
- Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga suport.
- Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în argumentație.
- Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și resentimente pentru câștigarea suportului.
Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a forței față de oponent.
Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect deoarece are o lungă tradiție la bază.
Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care susține validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi sau rațiune.
Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Generalizări defectuoase

Eșantionul părtinitor: formarea eronată a unui eșantion statistic al unei populații.
Jumătăți de adevăr
Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe dovezi insuficiente.