Marie Laurencin

Marie Laurencin
Date personale
Născută	31 octombrie 1883[1][2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța
Decedată	8 iunie 1956 (72 de ani)[1][2][5][4] Paris, Franța
Înmormântată	Cimitirul Père-Lachaise tombe de Marie Laurencin[*][[tombe de Marie Laurencin |​]]
Cauza decesului	cauze naturale (stop cardio-respirator)
Căsătorită cu	Otto von Wätjen[*][[Otto von Wätjen (pictor german)|​]] (până în 1920)
Cetățenie	Franța[6]
Ocupație	pictoriță artist grafic[*]​ scenografă ilustrator[*]​ poetă artistă grafician[*]​
Locul desfășurării activității	Habas[*][[Habas (human settlement in France)|​]]
Limbi vorbite	limba franceză[7]
Activitate
Pseudonim	Louis Lalanne
Domeniu artistic	pictură, gravură[*]​
Pregătire	Madeleine Lemaire[*][[Madeleine Lemaire (pictoriță franceză)|​]]
Mișcare artistică	fauvism, cubism
Site oficial	http://www.marielaurencin.com
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Marie Laurencin (n. 31 octombrie 1883, Paris, Île-de-France, Franța – d. 8 iunie 1956, Paris, Franța) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.

Biografie

Stil personal, Salonul Independenților

În 1907, Marie are o expoziție pentru prima oară la „Salonul Independenților”. Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această întâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată, pe cât de tumultuoasă, ce durează până în 1912.

Stilul său se caracterizează prin culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.

În 1914, se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază în Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.

Portretistă de personalități

Menține legături profunde și benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează în lucrările ei, Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.

Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) al anilor 1920, Marie Laurencin se evidențiază, de asemenea, ca decoratoare a baletului Les Biche, al impresarului Serghei Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française și pentru Ballets de Roland Petit în cadrul Teatrului Champs-Élysées.

Note

Portal Artă