Mpox

Mpox
Specialitateboli infecțioase  Modificați la Wikidata
Simptomebășică
febră[1]
cefalee[1]
mialgie
sore throat[*][[sore throat (symptom)|​]]
Adenopatie
Mâncărime  Modificați la Wikidata
Cauzevirusul variolei maimuței  Modificați la Wikidata
Metodă de diagnosticexaminare clinică[*]​
microscop optic
microscop electronic
reacție de polimerizare în lanț  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9059.01  Modificați la Wikidata
ICD-10B04  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM059.01[2][3]
136.8[2]  Modificați la Wikidata
MeSH IDD045908[2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mpox (/ˈɛmpɒks/, EM-poks; cunoscut anterior sub numele de variola maimuței sau în engleză Monkeypox)[4] este o boală virală infecțioasă care poate apărea la om și la alte animale.[5] Simptomele includ o erupție cutanată care formează vezicule și apoi cruste, febră și ganglioni limfatici umflați.[5] Boala este de obicei ușoară, iar majoritatea persoanelor infectate se recuperează în câteva săptămâni fără tratament.[6] Timpul scurs de la expunere până la apariția simptomelor variază între trei și șaptesprezece zile,[7] iar simptomele durează de obicei între două și patru săptămâni.[necesită citare] Cu toate acestea, cazurile pot fi severe, în special la copii, femei însărcinate sau persoane cu sisteme imunitare suprimate.[8]

Boala este cauzată de virusul variolei maimuței,[a] un virus zoonotic din genul Orthopoxvirus⁠(d). Virusul variolei, care cauzează variola, face parte, de asemenea, din acest gen.[9] Transmiterea de la om la om poate avea loc prin contact direct cu pielea infectată sau cu fluidele corporale, inclusiv prin contact sexual.[5] Oamenii rămân infecțioși de la debutul simptomelor până când toate leziunile sunt acoperite de cruste și vindecate.[10] Virusul se poate răspândi de la animalele infectate prin manipularea cărnii infectate sau prin mușcături sau zgârieturi.[8] Diagnosticul poate fi confirmat prin testarea PCR a ADN-ului virusului pe o leziune.[5]

Vaccinarea este recomandată persoanelor cu risc ridicat de infectare.[9] Nu a fost dezvoltat niciun vaccin specific împotriva mpox, însă vaccinurile împotriva variolei s-au dovedit a fi eficiente.[11] Nu există niciun tratament specific pentru această boală, astfel încât scopul tratamentului este gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.[5][12] Medicamentele antivirale precum Tecovirimat⁠(d) pot fi utilizate pentru tratarea mpox,[5] deși eficacitatea lor nu a fost dovedită.[13]

Mpox este endemică în Africa Centrală și de Vest, unde mai multe specii de mamifere sunt suspectate că acționează ca un rezervor natural al virusului.[9] Primele cazuri umane au fost diagnosticate în 1970 în Basankusu, Republica Democrată Congo.[14] De atunci, frecvența și severitatea focarelor au crescut semnificativ, posibil ca urmare a scăderii imunității de la încetarea vaccinării antivariolice de rutină.[14] O epidemie globală de clada II în 2022-2023 a marcat prima incidență a transmiterii comunitare pe scară largă în afara Africii. În iulie 2022, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat focarul o urgență de sănătate publică de interes internațional (PHEIC). OMS a revenit asupra acestui statut în mai 2023, pe măsură ce epidemia a fost ținută sub control, menționând ca măsuri de control de succes o combinație de vaccinare și informare în domeniul sănătății publice.[15]

În cursul anului 2023, în Republica Democrată Congo a fost detectată o epidemie de mpox de nouă variantă a cladei I (cunoscută sub numele de clada Ib). Din august 2024, s-a răspândit în mai multe țări africane, stârnind îngrijorarea că s-ar fi adaptat la o transmitere umană mai susținută.[16][17] La 14 august 2024, OMS a declarat acest focar o PHEIC.[18]

Nomenclatură

Denumirea monkeypox a fost inițial inventată deoarece boala a fost identificată pentru prima dată la maimuțele de laborator.[19] Această denumire a fost ulterior criticată ca fiind greșită, deoarece maimuțele nu sunt principala gazdă sau rezervor. De asemenea, a fost criticată deoarece denumirea întărea rasismul și stigmatizarea țărilor africane ca sursă a bolii.[20] În noiembrie 2022, OMS a anunțat că „va adopta termenul mpox în comunicările sale și îi încurajează pe alții să urmeze aceste recomandări”.[21]

Subtipurile virusului monkeypox au fost redenumite în august 2022, în urma cererilor mai multor organizații de sănătate publică și oameni de știință, care au susținut că denumirile geografice anterioare împiedicau eforturile de limitare a bolii. Clada cunoscută anterior ca „Bazinul Congo (Africa Centrală) a fost redenumită clada I, iar clada cunoscută anterior ca „Africa de Vest” a fost redenumită clada II.[22][23]

Semne și simptome

Etapele de dezvoltare a leziunilor mpox
Progresia mpox după rănirea cu acul de la o pustulă[24]
Leziuni Mpox pe un penis
Extindere amigdaliană dreaptă cu o leziune pustuloasă suprapusă în timpul focarului din 2022.

Simptomele inițiale ale infecției cu mpox sunt febra, durerile musculare și durerile în gât, urmate de o erupție cutanată pruriginoasă sau dureroasă, dureri de cap, ganglioni limfatici umflați și oboseală. Nu toată lumea va prezenta gama completă de simptome.[9][25]

Majoritatea pacienților cu mpox devin simptomatici la 4–11 zile după infectare. Cu toate acestea, perioada de incubație poate fi la fel de scurtă ca o zi. Epidemia din 2022-2023 a arătat că sunt posibile perioade de incubație de până la 4 săptămâni, 5% din cazuri având perioade de incubație mai lungi decât cele 21 de zile presupuse anterior.[9][26]

Erupția cuprinde multe leziuni mici care pot apărea pe palme și tălpi, față, gură și gât, organele genitale sau anus.[9] Acestea încep ca mici pete plate, înainte de a deveni mici umflături, care apoi se umplu cu lichid și ulterior se sparg și se acoperă cu cruste, persistând timp de aproximativ zece zile.[25] În cazuri rare, leziunile pot deveni necrotice, necesitând debridare și ducând mai mult timp pentru vindecare.[27][28]

Unii pacienți pot prezenta doar o singură rană cauzată de boală, în timp ce alții pot avea sute.[9] O persoană poate fi infectată cu virusul mpox fără să prezinte niciun simptom.[5] Simptomele durează de obicei între două și patru săptămâni, dar pot dura mai mult dacă pacientul are un sistem imunitar slăbit.[25][5]

Complicații

Complicațiile includ infecții secundare, pneumonie, septicemie, encefalită și pierderea vederii în urma infecției corneene.[9] Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza medicației, a condițiilor medicale sau a HIV, sunt mai susceptibile de a dezvolta o boală gravă.[5] Dacă infecția apare în timpul sarcinii, aceasta poate duce la nașterea unui copil mort sau la alte complicații.[10]

Rezultat

Cu condiția să nu existe complicații, sechelele sunt rare; după vindecare, crustele pot lăsa urme palide înainte de a deveni cicatrici mai întunecate.[29]

Decese

Din punct de vedere istoric, rata de mortalitate (CFR) a epidemiilor din trecut a fost estimată între 1% și 10%, clada I fiind considerată a fi mai severă decât clada II.[30][31]

Rata de mortalitate a epidemiei globale din 2022–2023 cauzat de clada IIb a fost foarte scăzută, estimată la 0,16%, majoritatea deceselor fiind înregistrate la persoane care erau deja imunocompromise.[32] În schimb, în aprilie 2024, focarul de cladă I din RDC are o rată de mortalitate de 4,9%.[33]

Diferența uriașă dintre aceste estimări este atribuită:

  • diferențele în virulența cladei I față de clada II.[34]
  • raportarea insuficientă a cazurilor ușoare sau asimptomatice în zonele endemice din Africa, care dispun, în general, de o infrastructură medicală precară.[35]
  • evoluția virusului pentru a provoca boli mai blânde la om.[36]
  • îmbunătățirea stării generale de sănătate și a asistenței medicale în populațiile cele mai afectate de epidemia globală din 2022–2023.[30]

La alte animale

Se crede că mamiferele mici constituie un rezervor pentru virus în zonele endemice.[37] Răspândirea între animale are loc pe cale fecal–orală și pe cale nazală, prin răni și prin consumul de carne infectată.[38] Boala a fost semnalată și la o gamă largă de alte animale, inclusiv maimuțe, furnicari, arici, câini de preerie, veverițe și șoareci. Semnele și simptomele la animale nu sunt bine cercetate și sunt în curs de desfășurare studii suplimentare.[37]

Au existat cazuri de infectare a animalelor în afara Africii endemice; în timpul epidemiei din SUA din 2003, câinii de prerie (Cynomys ludovicianus) au fost infectați și au prezentat febră, tuse, dureri de ochi, alimentație deficitară și erupții cutanate.[39] De asemenea, a existat un caz de infectare a unui câine domestic (Canis familiaris) care prezenta leziuni și ulcerații.[40]

Cauza

Mpox, atât la oameni, cât și la animale, este cauzată de infecția cu virusul variolei maimuței – un virus cu ADN dublu-catenar din genul Orthopoxvirus⁠(d), familia Poxviridae, ceea ce îl face strâns înrudit cu virusurile variolei, variola taurinelor și vaccinia⁠(d).

Cele două subtipuri majore de virus sunt clada I și clada II. În aprilie 2024, după detectarea unei noi variante, clada I a fost divizată în subclade denumite Ia și Ib. Clada II este împărțită în mod similar în subclade: clada IIa și clada IIb.[9][41][42]

Se estimează că clada I provoacă o boală mai gravă și o mortalitate mai mare decât clada II.[43]

Structura și amploarea virusului variolei maimuței

Virusul este considerat endemic în regiunile cu păduri tropicale din Africa Centrală și de Vest.[44] Pe lângă maimuțe, virusul a fost identificat la Cricetomys gambianus⁠(d), pârș (Graphiurus⁠(d) spp.) și veverițele africane (Heliosciurus⁠(d) și Funisciurus⁠(d)). Utilizarea acestor animale ca hrană poate fi o sursă importantă de transmitere la om.[9]

Transmitere

Rezervorul de infecție al virusului variolei maimuței este considerat a fi mamiferele mici din Africa tropicală.[45] Virusul poate fi transmis de la animal la om prin mușcături sau zgârieturi sau în timpul unor activități precum vânătoarea, jupuirea sau gătitul animalelor infectate. Virusul pătrunde în organism prin piele ruptă sau suprafețe mucoase precum gura, tractul respirator sau organele genitale.[9]

Mpox se poate transmite de la o persoană la alta prin contact cu material sau lichid infecțios de leziune pe piele, în gură sau pe organele genitale; aceasta include atingerea, contactul apropiat și în timpul actului sexual. Se poate răspândi, de asemenea, prin intermediul picăturilor respiratorii produse prin vorbire, tuse sau strănut.[9][46] În timpul focarului global din 2022–2023 al cladei II, transmiterea între persoane s-a făcut aproape exclusiv prin contact sexual.[47]

Există un risc mai scăzut de infectare de la fomite (obiecte care pot deveni infecțioase după ce au fost atinse de o persoană infectată), cum ar fi hainele sau lenjeria de pat, dar trebuie luate măsuri de precauție.[48]

Diagnostic

Diagnosticul diferențial clinic trebuie să ia în considerare alte boli eruptive, cum ar fi varicela, rujeola, infecțiile bacteriene ale pielii, scabia, iedera otrăvitoare, sifilisul și alergiile asociate medicamentelor. Diagnosticul poate fi verificat prin testarea virusului. Testul de laborator preferat este testarea PCR a probelor prelevate din leziunile cutanate.[49]

Prevenirea

Vaccin

Vezi și: Vaccin împotriva variolei.

Din punct de vedere istoric, s-a raportat că vaccinul antivariolic reduce riscul de mpox în rândul persoanelor vaccinate anterior în Africa. Scăderea imunității la poxvirusuri în rândul populațiilor expuse este un factor care contribuie la creșterea prevalenței mpox-ului la om. Aceasta este atribuită scăderii imunității de protecție încrucișată în rândul celor vaccinați înainte de 1980, când vaccinările antivariolice în masă au fost întrerupte, și creșterii treptate a proporției de persoane nevaccinate.[50]

Începând cu august 2024, există 4 vaccinuri utilizate pentru a preveni mpox, deși stocurile sunt limitate. Toate au fost dezvoltate inițial pentru a combate variola.[51]

  • MVA-BN comercializat ca Jynneos, Imvamune sau Imvanex) fabricat de Bavarian Nordic. Autorizat pentru utilizare împotriva mpox în Europa, SUA și Canada).[52]
  • LC16 de la KMB Biologics (Japonia) – licențiat pentru utilizare în Japonia.[53]
  • OrthopoxVac, licențiat pentru utilizare în Rusia și fabricat de Centrul de Cercetare de Stat al Virologiei și Biotehnologie VECTOR din Rusia[54]
  • ACAM2000⁠(d), fabricat de Emergent Bio Solutions. Disponibil (dar neutilizat) pentru utilizare împotriva mpox în SUA[55]

Vaccinul MVA-BN, dezvoltat inițial pentru variolă, a fost aprobat în SUA pentru a fi utilizat de către persoanele care fie sunt considerate ca prezentând un risc ridicat de expunere la variolă, fie este posibil să fi fost expuse recent la aceasta.[56][57][58] Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite recomandă ca persoanele care investighează focarele de mpox, cele care îngrijesc persoane sau animale infectate și cele expuse prin contact apropiat sau intim cu persoane sau animale infectate să fie vaccinate.[59]

Alte măsuri

CDC a făcut recomandări detaliate în plus față de precauțiile standard pentru controlul infecțiilor. Printre acestea se numără faptul că furnizorii de asistență medicală trebuie să poarte halat, mască, ochelari de protecție și un aparat de respirație cu filtru de unică folosință (cum ar fi un N95) și că o persoană infectată trebuie izolată într-o cameră privată pentru a-i feri pe ceilalți de un posibil contact.[60]

Persoanele care trăiesc în țări în care mpox este endemic ar trebui să evite contactul cu mamifere bolnave, cum ar fi rozătoarele, marsupialele, primatele neumane (vii sau moarte) care ar putea găzdui virusul variolei maimuțelor și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic (bush meat).[61][10]

În timpul epidemiei din 2022–2023, mai multe autorități de sănătate publică au lansat campanii de sensibilizare a publicului pentru a reduce răspândirea bolii.[62][63][64]

Tratament

Majoritatea cazurilor de mpox se prezintă cu simptome ușoare și recuperarea este completă în decurs de 2-4 săptămâni.[10] Nu există un tratament specific pentru această boală, deși antiviralele, cum ar fi Tecovirimat⁠(d), au fost aprobate pentru tratamentul mpoxului sever.[65][66][67] O analiză Cochrane din 2023 nu a găsit niciun studiu controlat randomizat finalizat care să studieze terapiile pentru tratamentul Mpox.[68] Revizuirea a identificat studii controlate nerandomizate care au evaluat siguranța terapiei pentru Mpox, fără a găsi riscuri semnificative ale Tecovirimat⁠(d) și dovezi de certitudine scăzută care sugerează că Brincidofovir⁠(d) poate provoca leziuni hepatice ușoare.[68] Durerea este frecventă și poate fi severă; se pot administrata îngrijiri de susținere, cum ar fi controlul durerii sau al febrei.[8][69] Pacienții cu boală ușoară ar trebui să se izoleze la domiciliu, să se hidrateze, să mănânce bine și să ia măsuri pentru a-și menține sănătatea mintală.[9]

Pacienții care prezintă un risc ridicat de îmbolnăvire sunt copiii, femeile însărcinate, vârstnicii și persoanele imunocompromise.[70] Pentru acești pacienți sau pentru cei care prezintă o boală severă, se recomandă internarea în spital și monitorizarea atentă a simptomelor,[71] Tratamentul simptomatic este recomandat pentru complicații precum proctita și prurit.[69]

Un studiu efectuat în Republica Democrată Congo (RDC) a constatat că medicamentul antiviral tecovirimat nu a scurtat durata leziunilor mpox la pacienții cu mpox de cladă I.[72] În ciuda acestui fapt, rata generală de mortalitate a studiului de 1,7% a fost semnificativ mai mică decât rata de mortalitate de 3,6% sau mai mare observată în cazurile generale de mpox din RDC.[73] Aceasta sugerează că spitalizarea și îngrijirea de susținere de înaltă calitate îmbunătățesc semnificativ rezultatele pentru pacienții cu mpox.[74] Studiul a fost sponsorizat de NIH și condus de Institutul Național de Cercetare Biometrică din RDC.

Epidemiologie

Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare.
Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate.
Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. Ultima actualizare: section
O hartă a răspândirii virusului variolei maimuței mondial.

     Clada endemică I

     Clada endemică II

     Ambele clade înregistrate

     Epidemia de Clada II în 2022

     Cazuri suspectate

Istoric

Mpox a fost identificat pentru prima dată ca o boală distinctă în 1958 în rândul maimuțelor de laborator din Copenhaga, Danemarca.[75] Primele cazuri documentate la om au fost în 1970, la șase copii nevaccinați în timpul eforturilor de eradicare a variolei; primul a fost un băiat de 9 luni din Republica Democratică Congo (RDC).[76][77] Între 1981 și 1986, în RDC au fost raportate peste 300 de cazuri de mpox la om, majoritatea fiind cauzate de contactul cu animalele.[78] Virusul a fost detectat la Cricetomys gambianus⁠(d), pârș și la veverițele africane, care sunt adesea folosite ca hrană.[79][9]

Mult mai multe cazuri de mpox au fost raportate în Africa Centrală și de Vest, în special în Republica Democrată Congo: se cunosc 2,000 de cazuri pe an între 2011 și 2014. Datele colectate sunt adesea incomplete și neconfirmate, ceea ce împiedică estimarea realistă a numărului de cazuri de mpox de-a lungul timpului.[80] Considerate inițial ca fiind neobișnuite la om, cazurile au crescut începând cu anii 1980,[81][76] posibil ca urmare a scăderii imunității de la oprirea vaccinării antivariolice de rutină.[82]

Amenințări viitoare

Rezervorul de infecție al virusului variolei maimuței nu a fost determinat în mod concludent. Rozătoarele mici sunt considerate cel mai probabil candidat. Fără o campanie majoră de vaccinare, focarele de mpox la om vor continua la nesfârșit în zonele endemice, existând riscul permanent ca focarele de boală să se răspândească în zonele neendemice. Alte dovezi – faptul că virusul evoluează pentru a fi mai transmisibil în rândul oamenilor, că poate infecta o gamă largă de specii gazdă și că poate avea loc transmiterea de la om la animal – au dus la îngrijorarea că mpox ar putea fie să se stabilească în noi rezervoare naturale din afara Africii, fie să provoace viitoare epidemii globale.[83][84][85][86]

În urma epidemiei din 2022-2023, mpox (clada IIb) rămâne prezent în populația umană din afara Africii la niveluri foarte scăzute.[87] În noiembrie 2023, OMS a raportat o creștere a numărului de cazuri de mpox (clada I) în Republica Democrată Congo, cu 12,569 de cazuri de la începutul anului și 651 de decese; de asemenea, a existat prima dovadă de transmitere sexuală a cladei I.[88]

În 2024, OMS a adăugat virusul variolei maimuței pe lista sa de „agenți patogeni prioritari” care ar putea provoca o pandemie.[89]

Epidemii

Această secțiune este o listă incompletă a focarelor de boală care au fost raportate, inclusiv focare semnificative în țările endemice din Africa tropicală (Benin, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, Gabon, Ghana, Coasta de Fildeș, Liberia, Nigeria, Republica Congo, Sierra Leone și Sudanul de Sud).[90] Epidemiile de mpox sunt frecvente în zonele în care boala este endemică – aceste zone au adesea o infrastructură de sănătate precară și epidemiile sunt rareori documentate.[91][92][93]

Mpox
Year Țară Cladă Cazuri umane Decese umane Rata cazurilor mortale Note
1970  Republica Democratică Congo Clada I 5 ? N/A
1971 Nigeria Nigeria Clada II 2 ? N/A
1981–1986  Republica Democratică Congo Clada I 338 ? N/A
1995–1996  Republica Democratică Congo Clada I >500 ? N/A
2001–2004  Republica Democratică Congo Clada I 2,734 ? N/A
2003 Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Clada II 71 0 0%
2015 Republica Centrafricană Republica Centrafricană[94] Clada I 10 2 20%
2017–2022 Nigeria Nigeria Clada II 558 8 1.4%
2020  Republica Democratică Congo[95] Clada I 4,600 171 3.7%
2022–2023 Epidemie globală Clada IIb 93,327 208 0.2%
2023–2024*  Republica Democratică Congo

Republica Congo Republica Congo

Uganda Uganda

Kenya Kenya

Rwanda Rwanda

Burundi Burundi

Suedia Suedia

Pakistan Pakistan 		Clada I

Clada Ib 		>18,245 >919 ~5% *în curs[96]

Statele Unite ale Americii

Articol principal: Epidemia de mpox din 2003 în Midwest.

În mai 2003, un copil s-a îmbolnăvit de febră și erupții cutanate după ce a fost mușcat de un câine de preerie cumpărat la un târg local de schimburi de lângă Milwaukee, Wisconsin.[97] În total, 71 de cazuri de mpox au fost raportate până la 20 iunie 2003. Toate cazurile au fost atribuite șobolanilor din Gambia importați din Accra, Ghana, în aprilie 2003 de către un distribuitor de animale exotice din Texas. Nu s-au înregistrat decese.[98] Microscopia electronică și studiile serologice au fost utilizate pentru a confirma că boala era mpox uman.[99] Toți cei afectați au raportat contact direct sau apropiat cu câini de prerie, despre care s-a constatat ulterior că erau infectați cu virusul variolei maimuței.[100]

În iulie 2021, în SUA, un american care se întorcea dintr-o călătorie în Nigeria a fost diagnosticat cu mpox. Testele ulterioare au identificat virusul ca aparținând cladei II. Pacientul a fost spitalizat și tratat cu tecovirimat și a fost externat după 32 de zile.[101]

Sudan

În cursul anului 2022, un focar de mpox de clada I a fost raportat în taberele de refugiați din Sudan.[102] Primul caz din țară a fost înregistrat în august, iar în septembrie, șase cazuri suplimentare au fost descoperite în Khartoum.[103] În octombrie, peste 100 de cazuri au fost raportate în taberele de refugiați etiopieni.[103]

Nigeria

Articol principal: Mpox în Nigeria.

Două cazuri de infecții umane cu mpox au fost identificate în Nigeria în 1971. În septembrie 2017, virusul variolei maimuței a fost raportat în Nigeria. Focarul ulterior a fost, la acel moment, cel mai mare focar al cladei II a virusului, cu 118 cazuri confirmate. Spre deosebire de focarele anterioare ale acestei clade, infecția a fost predominantă în rândul adulților tineri de sex masculin, iar transmiterea de la om la om pare să fi avut loc cu ușurință. Au fost raportate șapte decese (5 bărbați, 2 femei, rată de letalitate de 6 %), inclusiv un copil și patru pacienți cu HIV/SIDA. În plus, o femeie însărcinată aflată în al doilea trimestru a avut un avort spontan atribuit infecției cu virusul variolei maimuței.[104]

În mai 2022, guvernul nigerian a publicat un raport potrivit căruia, între 2017 și 2022, au fost confirmate 558 de cazuri în 32 de state și în Teritoriul capitalei federale. Au fost raportate 8 decese, ceea ce reprezintă o rată de fatalitate a cazurilor de 1,4%. În 2022, NCDC a implementat un grup de lucru tehnic național pentru raportarea și monitorizarea infecțiilor, consolidând capacitatea de răspuns.[105]

Regatul Unit

În septembrie 2018, a fost înregistrat primul caz de mpox din Regatul Unit. Se crede că persoana, un cetățean nigerian, a contractat mpox în Nigeria înainte de a călători în Regatul Unit.[106] Un al doilea caz a fost confirmat în orașul Blackpool, un alt caz fiind cel al unui lucrător medical care a îngrijit cazul din Blackpool.[107]

În decembrie 2019, mpox a fost diagnosticat la o persoană din sud-vestul Angliei care călătorise în Regatul Unit din Nigeria.[108]

În mai 2021, în Regatul Unit, două cazuri de mpox dintr-o singură gospodărie au fost identificate de Public Health Wales. Cazul index a călătorit din Nigeria. Ghidul Covid de a izola după călătorie a contribuit la detectarea epidemiei și la prevenirea transmiterii ulterioare.[109]

Singapore

În mai 2019, un bărbat în vârstă de 38 de ani care a călătorit din Nigeria a fost spitalizat într-o secție de izolare la Centrul Național pentru Boli Infecțioase din Singapore, după ce a fost confirmat ca fiind primul caz de mpox din țară. Ca urmare, 22 de persoane au fost puse în carantină.[110] Cazul ar fi putut fi legat de un focar simultan din Nigeria.[111]

Epidemia globală din 2022–2023

Articol principal: Epidemia de mpox din 2022-2023.

O epidemie de mpox cauzată de clada IIb a virusului a fost identificată pentru prima dată în mai 2022.[112] Primul caz a fost detectat în Londra, Regatul Unit, la 6 mai, la un pacient cu antecedente recente de călătorie din Nigeria, unde boala este endemică.[113][114] Cazuri ulterioare au fost raportate într-un număr tot mai mare de țări și regiuni. În iulie 2022, OMS a declarat focarul o urgență de sănătate publică de interes internațional. Acest statut a încetat în mai 2023 datorită progreselor constante în controlul răspândirii bolii, atribuite unei combinații de vaccinări și informații privind sănătatea publică.[115] Începând cu ianuarie 2024, cazurile de mpox clade IIb din afara regiunilor endemice din Africa continuă să fie raportate la un nivel scăzut.[116]

Epidemia din Africa Centrală din 2023–2024

Articol principal: Epidemia africană de mpox.

În cursul anului 2023, o epidemie de mpox din clada I în Republica Democratică Congo (RDC) a dus la raportarea a 14,626 de cazuri suspecte și 654 de decese asociate, ceea ce reprezintă o rată de mortalitate de 4,5%. Epidemia a continuat în 2024, cu 3,576 de cazuri suspecte de mpox și 265 de decese raportate în RDC în primele nouă săptămâni ale anului, ceea ce reprezintă o CFR estimată la 7,4%.[117]

Transmiterea virusului în cadrul epidemiei pare să se facă în principal prin contact sexual și familial apropiat, cu cazuri care apar în zone fără istoric de mpox, cum ar fi Provincia Sud-Kivu și Kinshasa. Se estimează că 64% din cazuri și 85% din decese au apărut la copii. Focarul constă în două subvariante separate ale cladei I, una dintre subvariante având o mutație nouă, ceea ce face ca detectarea cu testele standard să nu fie fiabilă.[118][119]

Epidemia s-a extins în țara vecină, Republica Congo, cu 43 de cazuri raportate în martie 2024.[118] Până la începutul lunii august, epidemia s-a extins și mai mult în Africa Centrală și de Sud, cu cazuri de tulpini Clade I și Clade II raportate în Burundi, Rwanda, Uganda, Kenya, Coasta de Fildeș și Africa de Sud.[120][121]

La 14 august 2024, OMS a declarat acest lucru o urgență globală de sănătate.[122] În ziua următoare, Suedia a devenit prima țară din afara Africii care a raportat un caz de mpox Clada I.[123]

Note

  1. ^ The World Health Organization (the authority on disease names) announced the new name "mpox" in November 2022. But virus naming is the responsibility of the International Committee on the Taxonomy of Viruses⁠(d) (ICTV), which is currently reviewing all orthopoxvirus species. As of August 2024, the official name of the virus remains "monkeypox virus".[4]

Referințe

  1. ^ a b Human monkeypox: clinical features of 282 patients[*][[Human monkeypox: clinical features of 282 patients (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
  3. ^ Disease Ontology, accesat în  
  4. ^ a b (Press release). Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f g h i „WHO Factsheet – Mpox (Monkeypox)”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Monkeypox”. GOV.UK. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Mpox Symptoms”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Mpox (monkeypox)”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n „WHO Factsheet – Mpox (Monkeypox)”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ a b c d „Mpox (monkeypox)”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Efficacy of smallpox vaccines against Mpox infections in humans”. Immunotherapy Advances. 3 (1): ltad020. . doi:10.1093/immadv/ltad020. PMC 10598838 Accesibil gratuit. PMID 37886620 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  12. ^ „Mpox (formerly Monkeypox)”. NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Patient's Guide to Mpox Treatment with Tecovirimat (TPOXX)”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b „The changing epidemiology of human monkeypox-A potential threat? A systematic review”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 16 (2): e0010141. februarie 2022. doi:10.1371/journal.pntd.0010141. PMC 8870502 Accesibil gratuit. PMID 35148313 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  15. ^ „Mpox (monkeypox) Outbreak”. www.who.int (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Cum se întrec oamenii de știință pentru a înțelege noua tulpină Mpox din Republica Democratică Congo”. VaccinesWork | Gavi, Alianța pentru vaccinuri (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „:1”
  18. ^ {„OMS declară mpox o urgență de sănătate publică, deoarece noua tulpină se răspândește în Africa”. www.msn.com. . Accesat în . 
  19. ^ „Despre Mpox”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Taylor L (iunie 2022). „Monkeypox: WHO to rename disease to prevent stigma”. BMJ. 377: o1489. doi:10.1136/bmj.o1489. PMID 35710105 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  21. ^ „WHO recommends new name for monkeypox disease” (Press release). Organizația Mondială a Sănătății (OMS). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „Urgentă nevoie de o nomenclatură nediscriminatorie și non-stigmatizantă pentru virusul monkeypox”. Virological (în engleză). . Arhivat din original în . Accesat în . Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
  23. ^ „Monkeypox: experts give virus variants new names”. World Health Organization (WHO) (în engleză). Accesat în . 
  24. ^ „Monkeypox after Occupational Needlestick Injury from Pustule”. Emerging Infectious Diseases. 28 (12): 2516–2519. decembrie 2022. doi:10.3201/eid2812.221374. PMC 9707600 Accesibil gratuit. PMID 36252152 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  25. ^ a b c „Mpox Symptoms”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Estimated incubation period distributions of mpox using cases from two international European festivals and outbreaks in a club in Berlin, May to June 2022”. Euro Surveillance. 28 (27). iulie 2023. doi:10.2807/1560-7917.ES.2023.28.27.2200806. PMC 10370040 Accesibil gratuit. PMID 37410383 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  27. ^ Prasad, Sonya; Galvan Casas, Cristina; Strahan, Alexis G.; Fuller, L. Claire; Peebles, Klint; Carugno, Andrea; Leslie, Kieron S.; Harp, Joanna L.; Pumnea, Teodora; McMahon, Devon E.; Rosenbach, Misha; Lubov, Janet E.; Chen, Geoffrey; Fox, Lindy P.; McMillen, Allen (Martie 2023). „O evaluare dermatologică a 101 cazuri de mpox (monkeypox) din 13 țări în timpul epidemiei din 2022: Morfologia leziunilor cutanate, evoluția clinică și cicatricile”. Jurnalul Academiei Americane de Dermatologie. 88 (5): 1066–1073. doi:10.1016/j.jaad.2022.12.035. ISSN 0190-9622. PMC 9833815 Accesibil gratuit. PMID 36641010 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  28. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „:4”
  29. ^ „348. Smallpox, monkeypox and other poxvirus infections”. Goldman-Cecil Medicine⁠(d). 2 (ed. 26th). Philadelphia: Elsevier. . pp. 2180–2183. ISBN 978-0-323-53266-2. Accesat în . 
  30. ^ a b „Making sense of monkeypox death rates”. CMAJ. 194 (31): E1097. august 2022. doi:10.1503/cmaj.1096012. PMC 9377567 Accesibil gratuit. PMID 35970550 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Monkeypox”. The New England Journal of Medicine. 387 (19): 1783–1793. noiembrie 2022. doi:10.1056/NEJMra2208860. PMID 36286263 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  32. ^ „Mpox (monkeypox) – Prognosis”. BMJ Best Practice. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „U.S. Preparedness and Response to Increasing Clade I Mpox Cases in the Democratic Republic of the Congo – United States, 2024”. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report (în engleză). 73 (19): 435–440. mai 2024. doi:10.15585/mmwr.mm7319a3. PMC 11115432 Accesibil gratuit. PMID 38753567 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  34. ^ „U.S. Preparedness and Response to Increasing Clade I Mpox Cases in the Democratic Republic of the Congo – United States, 2024”. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report (în engleză). 73 (19): 435–440. mai 2024. doi:10.15585/mmwr.mm7319a3. PMC 11115432 Accesibil gratuit. PMID 38753567 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  35. ^ „Making sense of monkeypox death rates”. CMAJ. 194 (31): E1097. august 2022. doi:10.1503/cmaj.1096012. PMC 9377567 Accesibil gratuit. PMID 35970550 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ „Monkeypox Virus Evolution before 2022 Outbreak”. Emerging Infectious Diseases. 29 (2): 451–453. februarie 2023. doi:10.3201/eid2902.220962. PMC 9881786 Accesibil gratuit. PMID 36692511 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  37. ^ a b „Mpox in Animals”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „1.11. Zoonoses and zoonotic diseases”. Veterinary Disaster Response. Iowa: John Wiley & Sons. . pp. 167–168. ISBN 978-0-8138-1014-0. Accesat în . 
  39. ^ „Examining Animals With Suspected Monkeypox | Monkeypox | Poxvirus”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ „Evidence of human-to-dog transmission of monkeypox virus”. Lancet. 400 (10353): 658–659. august 2022. doi:10.1016/S0140-6736(22)01487-8. PMC 9536767 Accesibil gratuit. PMID 35963267 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  41. ^ „Mpox: background information” (în engleză). GOV.UK. . Accesat în . 
  42. ^ „New mpox clade 1 lineage identified in DR Congo outbreak | CIDRAP” (în engleză). www.cidrap.umn.edu. . Accesat în . 
  43. ^ „Mpox (formerly Monkeypox) | NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases”. www.niaid.nih.gov (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „Mpox (Monkeypox)”, StatPearls, StatPearls Publishing, , PMID 34662033, arhivat din original la , accesat în  
  45. ^ „Mpox (Monkeypox)”, StatPearls, StatPearls Publishing, , PMID 34662033, arhivat din original la , accesat în  
  46. ^ „Mpox – How It Spreads”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ „Safer Sex, Social Gatherings, and Mpox”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ „Mpox – How It Spreads”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „WHOfact2023”
  50. ^ „Emerging diseases-the monkeypox epidemic in the Democratic Republic of the Congo”. Clinical Microbiology and Infection. 22 (8): 658–659. august 2016. doi:10.1016/j.cmi.2016.07.004. PMC 9533887 Accesibil gratuit. PMID 27404372. 
  51. ^ „Mpox vaccines likely months away even as WHO, Africa CDC discuss emergency”. Reuters. . 
  52. ^ „Bavarian Nordic gets European monkeypox approval for smallpox vaccine”. Labiotech.eu (în engleză). . Accesat în . 
  53. ^ „Mpox – Prevention | BMJ Best Practice US”. British Medical Journal (în engleză). Accesat în . 
  54. ^ „The Vector center will soon commence the production of the smallpox vaccine”. GxP News (în engleză). . Accesat în . 
  55. ^ „Interim Clinical Considerations for Use of JYNNEOS Vaccine for Mpox Prevention in the United States | Mpox | Poxvirus | CDC”. www.cdc.gov (în engleză). . Accesat în . 
  56. ^ „Jynneos Vaccine Effectiveness”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ „Considerations on posology for the use of the vaccine Jynneos/ Imvanex (MVA-BN) against monkeypox” (PDF). European Medicines Agency. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  58. ^ „Protecting you from mpox (monkeypox): information on the smallpox vaccination”. GOV.UK (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ „About Mpox | Mpox | Poxvirus | CDC” (în engleză). www.cdc.gov. . Accesat în . 
  60. ^ „Infection Prevention and Control of Mpox in Healthcare Settings”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries: Update”. www.who.int (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ „CDC's Mpox Toolkit for Event Organizers | Mpox | Poxvirus | CDC”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Monkeypox – Campaign details”. Department of Health and Social Care – Campaign Resource Centre (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ „Mpox (Monkeypox) awareness campaign: Communications toolkit for stakeholders”. Western Australia Department of Health. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ „Patient's Guide to Mpox Treatment with Tecovirimat (TPOXX)”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ „Tecovirimat SIGA”. European Medicines Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ „Mpox (formerly Monkeypox)”. NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ a b „Therapeutics for treating mpox in humans”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2023 (3): CD015769. martie 2023. doi:10.1002/14651858.CD015769. PMC 10012405 Accesibil gratuit. PMID 36916727 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  69. ^ a b „Mpox (monkeypox) – Treatment algorithm”. BMJ Best Practice⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ „Factsheet for health professionals on mpox (monkeypox)”. European Centre for Disease Prevention and Control (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ „Mpox (monkeypox) – Treatment algorithm”. BMJ Best Practice⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ {gov/news-events/news-releases/antiviral-tecovirimat-safe-did-not-improve-clade-i-mpox-resolution-democratic-republic-congo „Vitavirul tecovirimat este sigur, dar nu a îmbunătățit rezoluția mpox de cladură I în Republica Democrată Congo” Verificați valoarea |url= (ajutor). National Institutes of Health (NIH) (în engleză). . Accesat în . 
  73. ^ Mast, Jason (). „Antiviralul utilizat pentru mpox nu este mai bun decât placebo, conform NIH”. STAT (în engleză). Accesat în . 
  74. ^ Priyan, Vishnu (). „NIAID raportează date preliminare din studiul privind tratamentul Mpox de la SIGA”. Clinical Trials Arena (în engleză). Accesat în . 
  75. ^ „A review of experimental and natural infections of animals with monkeypox virus between 1958 and 2012”. Future Virology. 8 (2): 129–157. februarie 2013. doi:10.2217/fvl.12.130. PMC 3635111 Accesibil gratuit. PMID 23626656. 
  76. ^ a b „The changing epidemiology of human monkeypox-A potential threat? A systematic review”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 16 (2): e0010141. februarie 2022. doi:10.1371/journal.pntd.0010141. PMC 8870502 Accesibil gratuit. PMID 35148313 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  77. ^ „Monkeypox virus”. Bacteriological Reviews. 37 (1): 1–18. martie 1973. doi:10.1128/br.37.1.1-18.1973. PMC 413801 Accesibil gratuit. PMID 4349404. 
  78. ^ „Outbreaks of disease suspected of being due to human monkeypox virus infection in the Democratic Republic of Congo in 2001”. Journal of Clinical Microbiology. 40 (8): 2919–2921. august 2002. doi:10.1128/JCM.40.8.2919-2921.2002. PMC 120683 Accesibil gratuit. PMID 12149352. 
  79. ^ „Further Assessment of Monkeypox Virus Infection in Gambian Pouched Rats (Cricetomys gambianus) Using In Vivo Bioluminescent Imaging”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 9 (10): e0004130. . doi:10.1371/journal.pntd.0004130. PMC 4627722 Accesibil gratuit. PMID 26517839. 
  80. ^ „Emergence of Monkeypox as the Most Important Orthopoxvirus Infection in Humans”. Frontiers in Public Health. 6: 241. septembrie 2018. doi:10.3389/fpubh.2018.00241. PMC 6131633 Accesibil gratuit. PMID 30234087. 
  81. ^ „19. Viral diseases”. Andrews' Diseases of the Skin: Clinical Dermatology (ed. 13th). Edinburgh: Elsevier. . p. 389. ISBN 978-0-323-54753-6. Accesat în . 
  82. ^ „Human monkeypox”. Clinical Infectious Diseases. 58 (2): 260–267. ianuarie 2014. doi:10.1093/cid/cit703. PMID 24158414. 
  83. ^ „Evolutionary consequences of delaying intervention for monkeypox”. Lancet. 400 (10359): 1191–1193. octombrie 2022. doi:10.1016/S0140-6736(22)01789-5. PMC 9534010 Accesibil gratuit. PMID 36152668 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  84. ^ „Monkeypox cases waning, but global threat remains”. Gavi, the Vaccine Alliance (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ „Mpox neglect and the smallpox niche: a problem for Africa, a problem for the world”. Lancet. 401 (10390): 1822–1824. mai 2023. doi:10.1016/S0140-6736(23)00588-3. PMC 10154003 Accesibil gratuit. PMID 37146622 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  86. ^ „Mpox (monkeypox) and animals”. Public Health Agency of Canada. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ „Mpox (monkeypox)”. Our World in Data. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  88. ^ „Mpox (monkeypox)- Democratic Republic of the Congo”. World Health Organization (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ „The pathogens that could spark the next pandemic”. Nature (în engleză). 632 (8025): 488. 2 August 2024. doi:10.1038/d41586-024-02513-3. PMID 39095457 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la 2 August 2024. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  90. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries”. World Health Organization (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ „National Monkeypox Surveillance, Central African Republic, 2001–2021”. Emerging Infectious Diseases. 28 (12): 2435–2445. decembrie 2022. doi:10.3201/eid2812.220897. PMC 9707566 Accesibil gratuit. PMID 36328951 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  92. ^ „WHO may soon end mpox emergency - but outbreaks rage in Africa”. Nature. 614 (7949): 600–601. February 2023. Bibcode:2023Natur.614..600K. doi:10.1038/d41586-023-00391-9. PMID 36765257 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la 16 May 2023. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  93. ^ „In Central Africa, a deadly monkeypox variant is surging”. National Geographic (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ „A Nosocomial Outbreak of Human Monkeypox in the Central African Republic”. Open Forum Infectious Diseases. 4 (4): ofx168. . doi:10.1093/ofid/ofx168. PMC 5920348 Accesibil gratuit. PMID 29732376. 
  95. ^ „Monkeypox - Democratic Republic of the Congo October 2020”. WHO. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în . 
  96. ^ „Deadlier strain of mpox spreads to multiple African countries”. Science. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  97. ^ „A case of severe monkeypox virus disease in an American child: emerging infections and changing professional values”. The Pediatric Infectious Disease Journal. 22 (12): 1093–1096. decembrie 2003. doi:10.1097/01.inf.0000101821.61387.a5. PMID 14688573. 
  98. ^ „Medscape Monkeypox Review”. Bcbsma.medscape.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  99. ^ „Monkeypox in the United States | Monkeypox | Poxvirus”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (iulie 2003). „Update: multistate outbreak of monkeypox—Illinois, Indiana, Kansas, Missouri, Ohio, and Wisconsin, 2003” (PDF). MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report. 52 (27): 642–646. PMID 12855947. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  101. ^ „A Case of Monkeypox in a Returned Traveler”. ProQuest⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  102. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „WHOfact2023”2
  103. ^ a b Dafallah, Mumen A. (iunie 2023). „The current status of monkeypox in Sudan”. Annals of Medicine & Surgery. 85 (6): 3202–3203. doi:10.1097/MS9.0000000000000284. PMC 10289688 Accesibil gratuit. PMID 37363511 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  104. ^ „Outbreak of human monkeypox in Nigeria in 2017–18: a clinical and epidemiological report”. The Lancet. Infectious Diseases. 19 (8): 872–879. august 2019. doi:10.1016/S1473-3099(19)30294-4. PMC 9628943 Accesibil gratuit. PMID 31285143. 
  105. ^ „Monkeypox: Nigeria records 558 cases, eight deaths in five years”. Premium Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  106. ^ „First ever case of monkeypox recorded in the UK”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  107. ^ „Medic becomes third person infected with monkeypox in England”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  108. ^ „Monkeypox case confirmed in England”. GOV.UK. Public Health England⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  109. ^ „Family cluster of three cases of monkeypox imported from Nigeria to the United Kingdom, May 2021”. Euro Surveillance. 26 (32). august 2021. doi:10.2807/1560-7917.ES.2021.26.32.2100745. PMC 8365177 Accesibil gratuit. PMID 34387184. 
  110. ^ „News Scan for May 09, 2019, Singapore sees first monkeypox case – in Nigerian national”. CIDRAP⁠(d). University of Minnesota. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  111. ^ „Monkeypox – Singapore”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  112. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  113. ^ „Monkeypox cases confirmed in England – latest updates”. GOV.UK (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  114. ^ „Monkeypox – United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  115. ^ „WHO says mpox outbreak, the largest in history, no longer global health emergency”. CNBC (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  116. ^ „Mpox (Monkeypox) Data Explorer”. Our World in Data. Arhivat din original la . Accesat în . 
  117. ^ „More than 600 dead in spreading DR Congo mpox outbreak as Republic of Congo reports its first cases”. University of Minnesota. CIDRAP. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  118. ^ a b „More than 600 dead in spreading DR Congo mpox outbreak as Republic of Congo reports its first cases”. University of Minnesota. CIDRAP. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  119. ^ „Deadly Mpox Transmission in DR Congo Happening Under Radar; Most Victims are Children”. Health Policy Watch. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  120. ^ „Deadlier strain of mpox spreads to multiple African countries”. Science. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  121. ^ „WHO considers public health emergency as mpox cases mount in Africa”. University of Minnesota | CIDRAP (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  122. ^ „W.H.O. Declares Global Emergency over New Mpox Outbreak”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  123. ^ „Sweden confirms first case of mpox strain outside Africa”. Al Jazeera. . Accesat în . 

Vezi și

  • Epidemia de mpox din 2003 în Midwest
  • Epidemia de mpox din 2022–2023
  • Epidemia de mpox din 2022–2023 în Canada
  • Epidemia de mpox din 2022-2023 în Statele Unite ale Americii
  • Epidemia de mpox din 2022-2023 în Regatul Unit

Legături externe

  • Materiale media legate de Mpox la Wikimedia Commons
  • CDC – Mpox
  • OMS – Fișă informativă Monkeypox
  • „Ar putea variola maimuță să preia locul unde a rămas variola?” . Scientific American, 4 martie 2013.
  • MonkeypoxTracker – site de vizualizare a statisticilor Monkeypox
  • PoxApp – aplicația mpox – Evaluează leziunile și simptomele pielii cu inteligență artificială dezvoltată de Universitatea Stanford
Clasificare
D
Resurse externe
Control de autoritate
Control de autoritate