Noua Guinee Occidentală

Noua Guinee Occidentală este partea occidentală a insulei Noua Guinee care aparție Indoneziei, cealaltă parte, orientală, fiind constituită de statul suveran Papua Noua Guinee. Din 2022, ea este constituită din șase provincii. Ea a cunoscut diferite nume în cursul timpului, Noua Guinee Neerlandeză până în 1962 și Irian Jaya până în 2002, însă numele adoptat după 1961 de către indepentiștii papuași este Papua Occidentală.[1] Indonezia o denumește Papua din 2002.

Legitimitatea încorporării Noii Guinei Occidentale în teritoriul indonezian în 1969 rămâne controversată. Ea este respinsă de către o mare majoritate a papuașilor.[2]

Această regiune, care constituie 22% din teritoriul indonezian, este doar foarte puțin populată, cu doar 3.593.803 de locuitori în 2010 față de 237 de milioane pentru întregul arhipelag indonezian (adică 1,5% din populația totală). Este alcătuită dintr-un ansamblu de teritorii cel mai adesea foarte greu de accesat și locuite precum și partea de est a insulei de populații preponderent papuașe. Poziția sa îndepărtată, caracteristicile sale culturale, istorice și geografice fac din aceasta o regiune aparte a Indoneziei.

Populația locală speră organizarea unui referendum pentru autodeterminare,[2] cum a fost cazul, la sfârșitul anilor 1990, în Timorul de Est, care era ocupat și el de Indonezia.

Nume

Vorbitorii se aliniază cu o orientare politică atunci când aleg un nume pentru jumătatea de vest a insulei Noua Guinee.[3] Numele oficial al regiunii este „Papua”, conform Organizației Internaționale pentru Standardizare (ISO).[4][5] Activiștii pentru independență se referă la regiune ca „Papua de Vest”, în timp ce oficialii indonezieni au folosit și „Papua de Vest” pentru a denumi provincia de vest a regiunii din 2007.[6] Din punct de vedere istoric, regiunea a avut numele oficiale de Noua Guinee Neerlandeză (1895–1962), Noua Guinee de Vest sau Irianul de Vest (1962–73), Irian Jaya (1973–2002) și Papua (2002–prezent).[7]

Religii

Pincipalele religii, după recensământul din anul 2000, sunt creștinismul (78 %, din care protestantismul 54 % și catolicismul 24 %), islamul (21 %), hinduismul și budismul (1 %).

Note

  1. ^ Saltford, J. (), The United Nations and the Indonesian takeover of West Papua, 1962–1969 (în engleză), Routledge, London 
  2. ^ a b Elmslie, J. (), Irian Jaya under the gun: Indonesian economic development versus West Papuan nationalism (în engleză), University of Hawaii Press, Honolulu, ISBN 9780824826352 
  3. ^ Leith, Denise (). The Politics of Power: Freeport in Suharto's Indonesia. University of Hawaii Press. p. xxv. 
  4. ^ „Indonesia Provinces”. www.statoids.com. 
  5. ^ Kayo, AuthorEdison Sutan (). „Kode singkatan geografis wilayah di Indonesia”. Kode Singkatan (în indoneziană). 
  6. ^ „West Irian Jaya officially renamed West Papua angering independence movement”. Radio New Zealand (în engleză). . 
  7. ^ Rees, Stuart (). Passion for Peace: Exercising Power Creatively. UNSW Press. p. 150. 

Bibliografie

  • Conboy, Ken. 2003. Kopassus. Equinox Publishing, Jakarta Indonesia. ISBN: 979-95898-8-6
  • L, Klemen (). „Forgotten Campaign: The Dutch East Indies Campaign 1941–1942”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Leith, Denise. 2002. The Politics of Power: Freeport in Suharto's Indonesia. Honolulu: University of Hawaii Press. ISBN: 0-8248-2566-7
  • Monbiot, George. 1989, 2003. Poisoned Arrows: An investigative journey through the forbidden lands of West Papua. London: Michael Joseph, Green Books. ISBN: 1903998271
  • Penders, C.L.M., The West New Guinea débâcle. Dutch decolonisation and Indonesia 1945–1962, Leiden 2002, KITLV
  • "Arrow Against the Wind." Narrative of documentary on people of Asmat and Dani, their culture, and their relationship with the nature [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Throwim Way Leg by Tim Flannery
  • Neles Tebay : West Papua. The struggle for peace with justice. Catholic Institute for International Relations: London 2005, ISBN: 1 85287 316 7.
  • Marshall, A.J. and B. Beehler (eds.), "The Ecology of Papua". 2007. Parts 1 & 2 as Vol. 6 in "The Ecology of Indonesia" series. Singapore: Periplus Press.
Control de autoritate
  • GND: 7645442-3
  • LCCN: n80066811
  • MusicBrainz: 7122ef98-25e7-4ff9-ae17-2353e5ec6985
  • VIAF: 128179013
  • WorldCat Identities (via VIAF): 128179013