Ordin de legătură

Ordinul de legătură (cu acronimul OL) reprezintă numărul de legături chimice dintre o anumită pereche de atomi. De exemplu, în molecula diatomică de azot N≡N, ordinul de legătură OL=3, în acetilenă H−C≡C−H OL dintre cei doi atomi de carbon este egal cu 3, iar OL pentru legătura C−H este 1. Ordinul de legătură oferă indicații cu privire la stabilitatea unei legături chimice. Astfel, un element (dintr-un compus ipotetic) care are un OL egal cu 0 nu poate exista.

Speciile izoelectronice au același ordin de legătură. În moleculele care prezintă rezonanță sau alte tipuri de legături, ordinul de legătură poate să nu fie un număr întreg.

Teoria orbitalilor moleculari

Articol principal: Metoda orbitalilor moleculari.

În teoria orbitalilor moleculari, ordinul de legătură se definește ca fiind jumătatea diferenței dintre numărul de electroni de legătură și numărul de electroni de antilegătură. Valoarea sa poate fi folosită ca un indicator al tăriei legăturii chimice, și este folosită și în metoda legăturii de valență. În general, cu cât este mai mare ordinul de legătură, cu atât crește tăria legăturii.[1]

N.L. = numarul de electroni de legatura numarul de electroni de antilegatura 2   {\displaystyle {\text{N.L.}}={\frac {{\text{numarul de electroni de legatura}}-{\text{numarul de electroni de antilegatura}}}{2}}\ }

Vezi și

Referințe

  1. ^ Bruce Averill, Patricia Eldredge, Chemistry: Principles, Patterns, and Applications (Pearson/Prentice Hall, 2007), 409.


v  d  m
Legături chimice
Teorie
Orbital atomic (Metoda legăturii de valență) • Orbital molecular (Metoda orbitalilor moleculari • CLOA) • Ordin de legătură • Teoria RPESV • AntilegăturăAromaticitate (Regula lui Hückel) • ValențăCovalențăConjugareHapticitateHiperconjugareHibridizareHipervalență • Rezonanță
Forțe intramoleculare
„Puternice”
După simetrie
După ordin
Altele
Forțe intermoleculare
„Slabe”
Forță de dispersie London • Legătură dipol-dipol
Altele
Legătură de hidrogen • Legătură necovalentă
Ruperea legăturilor