Partidul Comunist al Federației Ruse

Oameni cheie
Partidul Comunist al Federației Ruse
Коммунистическая партия Российской Федерации

Abreviere	КПРФ
Președinte	Ghennadi Ziuganov
Fondator(i)	Ghennadi Ziuganov Valentin Aleksandrovici Kupțov[*][[Valentin Aleksandrovici Kupțov (politician rus)\|]]
Date
Înființat	14 februarie 1993 (1993-02-14)
Sediu	16-a clădire, Ol'khovskaya Ulitsa Moscova, Moscova Oblast, Rusia 105066
Ziar	Pravda
Organizație de tineret	Leninistul Komsomol al Federației Ruse^⁠(en)^[traduceți]
Număr de membri (2015)	160.000^[1]
Informații
Ideologie oficială	Comunism^[2]^[3] Marxism-leninism^[3] Naționalismul sovietic^⁠(en)^[traduceți]^[4] Conservatorism social^[5]
Poziție politică	Stânga^[2]^[6] spre extrema stângă^[7]^[8]^[9]
Slogan politic	„Rusia! Muncă! Democrație! Socialism!”
Afiliere internațională	Reuniunea Internațională a Partidelor Comuniste și Muncitorești UPC-PCUS
Culori oficiale	Roșu
Duma de Stat	43 / 450
Consiliul Federației Ruse	3 / 170
Guvernatori	2 / 85
Parlamentele regionale din Rusia	449 / 3928
Prezență online
www.kprf.ru
Modifică date / text

Partidul Comunist al Federației Ruse (în limba rusă: rusă Коммунистическая партия Российской Федерации = КПРФ) este un partid politic rus. Se apreciază uneori că este succesorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și al Partidului Bolșevic. Partidul pune un accent deosebit pe caracterul său unic rusesc și invocă deseori în discursul politic, alături de comunism, și patriotismul și naționalismul rus.

Sunt aproximativ 500.000 de membri de partid, sau cel puțin așa afirmă liderii comuniști.

Printre primii membri s-a numărat Aleksandr Dughin, cel care a ajutat la redactarea primelor documente ale partidului și a imprimat linia naționalistă a comunismului rus din zilele noastre. El a părăsit Partidul Comunist pentru a se alătura Partidului Național Bolșevic. A fost exclus din acest partid și și-a format propria Mișcare "Eurasiană". Actualul lider al partidului, Ghennadi Ziuganov a coplaborat pentru scurtă vreme cu nationalistul european Jean-Francois Thiriart, mai înainte ca acesta să moară.

Popularitatea partidului a crescut constant de la fondarea sa în 1993, pentru a scădea în mod semnificativ în timpul alegerilor legislative din 2003 și a nu-și mai revenit de atunci. La aceste ultime alegeri din 7 decembrie 2003, partidul a câștgat 12,6% din voturile exprimate, adică 51 din cele 450 de locuri ale Dumei.

Liderul partidului, Ghennadi Ziuganov, care a numit alegerile din 2003 "un spectacol revoltător", a acuzat Kremlinul de punerea pe picioare a unui partid "potemkinist", Rodina, pentru a fura voturile comuniștilor.

În 2004, a apărut o sciziune în cadrul partidului, facțiunea, care și l-a ales ca lider pe Vladimir Tihonov, s-a autodenumit "Partidul Comunist al Viitorului Rus".

Referințe

^ "About Us".
^ ^a ^b Bozóki, A and Ishiyama, J (2002). The Communist Successor Parties of Central and Eastern Europe. p. 241.
^ ^a ^b Nordsieck, Wolfram (2016). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în 20 august 2018.
^ Bozóki & Ishiyama, p245
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 9 mai 2019. Accesat în 29 octombrie 2021.
^ „Russia: Economic and Political Overview”. SCB Trade Portal. Siam Commercial Bank.
^ „Qui sont les ultranationalistes russes ?”. Europe 1 (în French). 4 noiembrie 2013. Accesat în 24 decembrie 2017. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
^ Klußmann, Uwe (18 februarie 2008). „Far-Left Prepares for Russia's Election: Campaigning Communists Evoke Ghost of Stalin”. Der Spiegel. Accesat în 28 februarie 2018.
^ Mccauley, Martin (14 ianuarie 2014). The Rise and Fall of the Soviet Union. Taylor & Francis. p. 513. ISBN 978-1-317-86782-1.