Programare neuro-lingvistică

Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Programarea neuro-lingvistică (acronim în română: PNL, acronim internațional: NLP, după denumirea din engleză: Neuro-linguistic programming) este un ansamblu nevalidat empiric[1] și pseudoștiințific[2] de cunoștințe și practici din domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și John Grinder în California, Statele Unite, în anii 1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic) și modele de comportament învățate prin experiență (programare), și că acestea pot fi modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.[3][4]

Istorie

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată în jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist). Ei și-au propus să descopere structura excelenței umane. La început ei și-au îndreptat atenția asupra studierii amănunțite a magicienilor terapeuți a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) și Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi inițiatori și grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară, au preluat și sintetizat o serie de concepte apărute anterior în cibernetică și teoria sistemelor, a căror reprezentanți au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.

La începutul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important în psihoterapie și consiliere, atrăgând astfel interesul cercetătorilor din consiliere și psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" și "National Research Council (1988; NRC)" au arătat puține date care să susțină teoria despre sistemele reprezentaționale sau despre ideile de bază din NLP astfel interesul cercetătorilor a scăzut.

Pentru că numele de Programare neuro-lingvistică, te duce cu gândul la neurologie, informatică și lingvistică, NLP'ul a fost vândut ca o "știință nouă". Scepticii susțin că este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" și una din multele pseudoștiințifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au apărut în domeniul sănătății mintale. Puțini practicanți și-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite și analizate de colegi și pe majoritatea nu îi interesează ca teoria să fie validată empiric.

Obiectivul

NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective“, având ca obiect de studiu descoperirea (elicitarea) și modificarea structurilor („programelor“) care iau naștere din interacțiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro“), limbaj („lingvistic“) și mediul înconjurător. Demersul lui Bandler și Grinder a fost îndreptat spre găsirea răspunsurilor la întrebarea cum anume funcționează oamenii și mai puțin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe soluție și pe proces.

În esența ei, NLP desemnează o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui.

Definirea termenilor

Programare - aptitudinea fiecăruia de a "produce" și "transpune" în practică o variată și complexă gamă de programe comportamentale.

Neuro - funcționarea corpului și psihicului uman se bazează pe funcționarea sistemului nervos. Alcătuit din miliarde de celule nervoase (neuroni) interconectate, acesta constituie baza fiziologică a perceperii, gândirii, simțirii și funcționării întregului sistem uman.

Lingvistică - mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal și nonverbal.

NLP este o știință a comportamentului uman cu următoarele aspecte:

1. ca epistemologie ea deține un sistem de cunoștințe și valori

2. ca metodologie oferă procese și proceduri pentru aplicarea cunoștințelor și a valorilor

3. ca tehnologie oferă tehnici (tools) de aplicare a cunoștințelor și a valorilor

Axiomele NLP

Programarea neuro-lingvistică este fundamentată pe un număr de axiome de bază:

  1. "Harta" despre lume este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă;
  2. Fiecare comportament are la bază o intenție pozitivă, în cadrul hărții despre lume a persoanei în cauză;
  3. Nu putem să nu comunicăm, orice comportament (chiar și tăcerea) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
  4. Nu există greșeli, există doar feedback;
  5. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
  6. Înțelegem mult mai ușor și mai bine ceea ce ne este deja familiar.
  7. Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anumită.
  8. Oamenii posedă deja toate resursele necesare dezvoltării personale
  9. Corpul și sufletul uman fac parte dintr-un sistem complex, în cadrul căruia se influențează reciproc

Critici și Controverse

La începutul anilor 1980, NLP a fost salutată cu un avânt important în psihoterapie și consiliere. Într-un articol publicat în 2005, psihologul Devilly Grant a declarat că la ora la care a fost introdus, NLP-ul a fost anunțat ca un progres în terapie, și au început să apară anunțuri pentru ateliere de formare, clipuri video și cărți. Ateliere de lucru au început să ofere diplome de certificare.

Cu toate acestea, studii controlate au afirmat îndoieli asupra practicii, precum și a celor care promovează astfel de intervenții, care au produs afirmații extrem de schimbătoare, ca urmare cercetătorii au început să pună la îndoială motivația de a cerceta în continuare aceasta practică.

O analiză de cercetare efectuate de către Christopher Sharpley care s-a concentrat asupra sistemelor preferate de reprezentare, în 1984, urmată de o altă revizuire în 1987, ca răspuns la o critică publicată de Einspruch și Forman, a concluzionat că existau puține dovezi pentru utilitatea NLP ca un instrument eficient de consiliere.

Denumirea de NLP a fost caracterizată ca pseudo-științifică. Witkowski (2010), de asemenea, prevede că, la nivel neuronal NLP nu oferă nicio explicație și nu are nimic în comun cu lingvistica academică sau cu programarea. În mod similar, psihologul experimental Corballis (1999) în critica sa de lateralizare a funcției cerebrale (mitul stânga / dreapta a creierului), prevede că "NLP este un titlu complet fals, conceput pentru a da impresia de respectabilitate științifică".

Potrivit lui Witkowski (2010), NLP-ul, apare, pe "lista de terapii discreditate", publicând în jurnalul Psihologie profesională: cercetare și practică, cu referire la psihologia muncii prin Carroll (2003), Sala Della (1999), Lilienfeld și colab. (2003) și Singer și Lalich (1996) privind practica "pseudoștiințifică, nevalidată", sau vraci psihoterapeuți în cadrul psihologiei clinice; Norcross și colab. în Ghidul clinicianului prin practici psihologice, bazate pe dovezi științifice au enumerat "programarea neurolingvistică-pentru dependența de droguri și alcool" pe locul al șaptelea din lista lor de zece intervenții discreditate, și este listată ca "sigur discreditată" ca bază pe probe empirice în tratamentul dependenței în revizuire și recomandări pentru politica publică (Glasner-Edwards și Rawson, 2010).

Vezi și

Referințe

  1. ^ Conform:
    • Sharpley, Christopher .F. (). „Predicate matching in NLP: a review of research on the preferred representational system”. Journal of Counseling Psychology. 31 (2): 238–48. doi:10.1037/0022-0167.31.2.238. 
    • Sharpley, Christopher F. (). „Research findings on neurolinguistic programming: Nonsupportive data or an untestable theory?”. Journal of Counseling Psychology. 34 (1): 103–07. doi:10.1037/0022-0167.34.1.103. 
    • Heap. M., (1988) Neurolinguistic programming: An interim verdict Arhivat în , la Wayback Machine.. In M. Heap (Ed.) Hypnosis: Current Clinical, Experimental and Forensic Practices. London: Croom Helm, pp. 268–80.
    • Druckman, Daniel; Swets, John A. (). „Enhancing human performance: Issues, theories, and techniques”. Human Resource Development Quarterly. 1 (2): 202–06. doi:10.1002/hrdq.3920010212. 
    • Druckman, Daniel (). „Be All That You Can Be: Enhancing Human Performance”. Journal of Applied Social Psychology. 34 (11): 2234–2260. doi:10.1111/j.1559-1816.2004.tb01975.x. 
    • von Bergen, C. W.; Gary, Barlow Soper; Rosenthal, T.; Wilkinson, Lamar V. (). „Selected alternative training techniques in HRD”. Human Resource Development Quarterly. 8 (4): 281–94. doi:10.1002/hrdq.3920080403. 
    • Witkowski, Tomasz (). „Thirty-Five Years of Research on Neuro-Linguistic Programming. NLP Research Data Base. State of the Art or Pseudoscientific Decoration?”. Polish Psychological Bulletin. 41 (2). doi:10.2478/v10059-010-0008-0. 
  2. ^ Conform:
    • Witkowski, Tomasz (). „Thirty-Five Years of Research on Neuro-Linguistic Programming. NLP Research Data Base. State of the Art or Pseudoscientific Decoration?”. Polish Psychological Bulletin. 41 (2). doi:10.2478/v10059-010-0008-0. 
    • Carroll, RT (). „neuro-linguistic programming (NLP)”. The Skeptic's Dictionary. Accesat în . 
    • Beyerstein, B.L (). „Brainscams: Neuromythologies of the New Age”. International Journal of Mental Health. 19 (3): 27–36 (27). doi:10.1080/00207411.1990.11449169. 
    • Corballis, Michael C. (). „Chapter 13 Educational double-think”. În Della Sala, Sergio; Anderson, Mike. Neuroscience in Education:The good, the bad, and the ugly (ed. 1st). Oxford: Oxford University Press. pp. 225–26. ISBN 978-0-19-960049-6. The notion of hemisphericity is also incorporated into such cult activities as Neuro Linguistic Programming (NLP).... In any event, NLP is a movement that is still going strong, but has little scientific credibility. 
    • Singer, Margaret, and Lalich, Janja (1997). Crazy Therapies. Jossey-Bass.
    • (Eds.) Lilienfeld, S., Lynn, S., & Lohr, J. (2004). Science and Pseudo-science in Clinical Psychology. The Guilford Press.
    • Della Sala, Sergio (). „Introduction: The myth of 10% and other Tall Tales about the mind and brain”. Tall Tales About the Mind and Brain: Separating Fact from Fiction (ed. 1st). Oxford: Oxford University Press. p. xx. ISBN 978-0-19-856876-6. 
    • William F. Williams, ed. (2000), Encyclopedia of Pseudoscience: From Alien Abductions to Zone Therapy, Fitzroy Dearborn Publishers, ISBN: 978-1-57958-207-4 p. 235
    • Lum.C (). Scientific Thinking in Speech and Language Therapy. Psychology Press. p. 16. ISBN 978-0-8058-4029-2. 
    • Lilienfeld, Scott O.; Lohr, Jeffrey M.; Morier, Dean (). „The Teaching of Courses in the Science and Pseudoscience of Psychology: Useful Resources”. Teaching of Psychology. 28 (3): 182–91. CiteSeerX 10.1.1.1001.2558 Accesibil gratuit. doi:10.1207/S15328023TOP2803_03. 
    • Dunn D, Halonen J, Smith R (). Teaching Critical Thinking in PsychologyAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Wiley-Blackwell. p. 12. ISBN 978-1-4051-7402-2. 
    • Harris, Lauren Julius (). „Chapter 8 Right-Brain Training: Some Reflections on the Application of Research on Cerebral Hemispheric Specialization to Education”. În Molfese, Dennis L.; Segalowitz, Sidney J. Brain Lateralization in Children: Developmental Implications (ed. 1st). New York: Guilford Press. p. 214. ISBN 978-0-89862-719-0. NLP began in 1975 and has quickly achieved cult status. 
    For a description of the social influence tactics used by NLP and similar pseudoscientific therapies, see Devilly, Grant J. (). „Power Therapies and possible threats to the science of psychology and psychiatry”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 39 (6): 437–45. doi:10.1080/j.1440-1614.2005.01601.x. PMID 15943644. 
  3. ^ Tosey, P. & Mathison, J., (2006) "Introducing Neuro-Linguistic Programming Arhivat în , la Wayback Machine. Centre for Management Learning & Development, School of Management, University of Surrey.
  4. ^ Dilts, R., Grinder, J., Delozier, J., and Bandler, R. (). Neuro-Linguistic Programming: Volume I: The Study of the Structure of Subjective Experience. Cupertino, CA: Meta Publications. p. 2. ISBN 978-0916990077. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)

Bibliografie

  • Richard Bandler: Vremea Schimbării, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Strategii de Geniu vol. I - III, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Richard Bandler: Magie în Acțiune, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Richard Bandler: Aventurile lui Oricine, Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Bazele NLP (Programării Neuro - Lingvistice), Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Robert Dilts: Schimbarea sistemului de crezuri cu ajutorul NLP (Programării Neuro - Lingvisitce), Editura Excalibur - Colecția NLP, București 2008,
  • Andreas Steve, Charles Faulkner – NLP și succesul, editura Curtea Veche, București
  • Bandler Richard, Grinder John : Tehnicile hipnoterapiei ericksoniene , editura Curte Veche, București 2007
  • John Seymour, Joseph O'Connor: Introducing Neuro-Linguistic Programming. NewPsychology of Personal Excellence, Thorsons, San Francisco, 1993
  • Knight Sue: Tehnicile programării neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche, București, 2004
  • O’connor Joseph, Robin Prior – NLP și relațiile de cuplu, editura Curtea Veche, București
  • Devilly, Grant J. (). „Power Therapies and possible threats to the science of psychology and psychiatry”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 39 (6): 437–445. doi:10.1111/j.1440-1614.2005.01601.x. PMID 15943644. Accesat în . 
  • Sharpley, C.F. (1984). Predicate matching in NLP: A review of research on the preferred representational system. Journal of Counseling Psychology, 31(2), 238–248.
  • Einspruch, Eric L.; Forman, Bruce D. (). „Observations concerning research literature on neuro-linguistic programming”. Journal of Counseling Psychology. 32 (4): 589–596. doi:10.1037/0022-0167.32.4.589. 
  • Corballis, MC., "Are we in our right minds?" In Sala, S., (ed.) (1999), Mind Myths: Exploring Popular Assumptions About the Mind and Brain Publisher: Wiley, John & Sons.ISBN 0-471-98303-9 (pp. 25–41) vezi pag.41
  • Norcross, John C.; Koocher, Gerald P.; Garofalo, Ariele (). „Discredited psychological treatments and tests: A Delphi poll”. Professional Psychology: Research and Practice. 37 (5): 515–522. doi:10.1037/0735-7028.37.5.515. 
  • Norcross, John C. , Thomas P. Hogan, Gerald P. Koocher (2008) Clinician's Guide to Evidence-based Practices. Oxford University Press, USA ISBN 978-0-19-533532-3 (Pagina 198)
  • Glasner-Edwards, Suzette; Rawson, Richard (). „Evidence-based practices in addiction treatment: Review and recommendations for public policy”. Health Policy. 97 (2–3): 93–104. doi:10.1016/j.healthpol.2010.05.013. PMC 2951979 Accesibil gratuit. PMID 20557970. </ref> }}
Control de autoritate
  • BNF: cb12107340c (data)
  • GND: 4192909-3
  • LCCN: sh85091129
  • NDL: 01195861
  • NKC: ph123259