Raționalism

Raționalismul sau mișcarea raționalistă este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței sau a dogmelor religioase. Cuvântul raționalism provine din latină, ratio însemnând „rațiune”.

Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa întregii cunoașteri umane. Există și o altă formă de raționalism, mai puțin extrem, care susține că rațiunea este principala sursă a cunoașterii sau că rațiunea este sursa celui mai important tip de cunoaștere.

Raționalismul are câteva asemănări la nivel de ideologie cu umanismul și ateismul, prin faptul că își propune să furnizeze un schelet de referință pentru probleme de ordin social și filosofic fără implicații religioase sau de ordin supranatural. Totuși, raționalismul se deosebește de aceste ideologii, deoarece:

umanismul, cum o sugerează și numele, este concentrat asupra superiorității societății umane și a omului în comparație cu natura și cu ceea ce conține aceasta
ateismul este lipsa credinței in zeitați, raționalismul nu face referiri la acesta.

Utilizarea filozofică

Rationalismul este adesea în contrast cu empirismul. Luate în foarte mare măsură aceste păreri nu se exclud reciproc, deoarece un filosof poate fi atât raționalist cât și empiric.^[1] Luat în situații extreme, ideea empirică afirmă că toate ideile vin la noi a posteriori, adică prin experiență; fie prin simțurile externe, fie prin senzații interioare precum durerea și mulțumirea. Expertul empiric crede în mod esențial că cunoașterea se bazează sau derivă direct din experiență. Rationalistul crede că ajungem la cunoaștere a priori - prin folosirea logicii - și astfel este independent de experiența senzorială.

Raționaliști

Note

^ Lacey, A.R. (1996), A Dictionary of Philosophy, 1st edition, Routledge and Kegan Paul, 1976. 2nd edition, 1986. 3rd edition, Routledge, London, UK, 1996. p. 286