Reptilă

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Clasificare științifică
Reptilă
Smaug giganteus
Supradomeniu	Biota
Supraregn	Eukaryota
Regn	Animalia
Subregn	Eumetazoa
Încrengătură	Chordata
Subîncrengătură	Vertebrata
Infraîncrengătură	Gnathostomata
Supraclasă	Sarcopterygii
Subclasă	Tetrapodomorpha
Clasă
Reptilia^[1]
Laurenti, 1768
Modifică date / text

Reptilele sunt un grup de vertebrate tetrapode ectoterme cu piele solzoasă. În clasificarea clasică a speciilor, reptilele constituiau o clasă. Fiind un grup parafiletic, noțiunea de reptilă este considerată învechită și nu se mai folosește în clasificarea modernă. Însă, cuvântul — care vine din limba latină reptare („a se târî”) — rămâne comun în limbajul curent, unde se referă la șopârle, la șerpi, la broaștele țestoase, la crocodili și la dinozaurii non-aviari.

În 2023, se cunosc aproximativ 10500 de specii extante de reptile, aflate în patru ordine:

Crocodilia: ~30 de specii de crocodili, gaviali, caimani și aligatori;
Rhynchocephalia: singura specie actuală este Tuatara;
Squamata: ~10020 de specii de șopârle, șerpi și amfisbeni;
Testudines: ~340 de specii de țestoase.

Caracteristici generale

Toate reptilele au caracteristicile următoare:

sunt tetrapode, chiar dacă în mai multe specii (în special șerpii și anguide) picioarele au dispărut (apodie);
sunt ectoterme, ceea ce înseamnă că nu-și pot controla temperatura corporală prin procese fiziologice;
au piele solzoasă sau acoperită cu plăci cornoase dublate de plăci osoase;
au respirație pulmonară.

Majoritatea speciilor au și următoarele caracteristici:

sunt bine adaptate la viața terestră, și sunt animale târâtoare — deși există specii mai bine adaptate la viață acvatică, precum șerpii marine și țestoase marine;
sunt ovipare, adică înmulțirea se face prin ouă depuse — deși există specii de șerpi și de scincide ovovivipare, sau chiar vivipare — iar ouăle se clocesc singure la soare (spre deosebire de păsări);
au reproducere sexuată, cu fecundație internă (spre deosebire de mai mulți amfibieni, pentru care fecundația externă e mai comună) — deși există câteva specii capabile de reproducere asexuată.

Un grup parafiletic și prost definit

Grupul reptilelor, în albastru. Acest grup nu este parafiletic pentru că nu conține clasa *Aves*, adică păsările.

Reptilele sunt un grup parafiletic, ceea ce înseamnă că nu toți descendenții celui mai recent strămoș comun a reptilelor sunt reptile. În special, grupul reptilelor nu conține păsările, chiar dacă acestea fac parte din grupul monofiletic cel mai mic care conține toate reptilele actuale: clasa Sauropsida.

Astfel spus, crocodilii și păsăriile sunt mai apropriați decât crocodilii și șopârlele. Prin urmăre, gruparea crocodililor și a șopârlelor într-un grup care exclude păsările nu este compatibilă cu principi pe care se bazează clasificarea modernă a speciilor.

Pe deasupra, reptilele în sensul tradițional al cuvântului sunt animale extrem de diverse, morfologic și ecologic vorbind, iar gruparea lor nu este întotdeauna relevantă. De aceea, noțiunea de reptilă a devenit învechită în biologie modernă.

Clasificare

Vezi: Clasificarea reptilelor după Systema Naturae 2000.

Galerie

Vezi și

Clasificarea Dinozaurilor

Note

^ Integrated Taxonomic Information System, 2000, accesat în 19 septembrie 2013

Bibliografie

Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia (Testoase, șopîrlie, șerpi). București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1961, 352 p.
Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 1, Reptile și păsări. Litografia Învățământului, Cluj 1959, 608 p.
Dumitru Murariu. Systematic List of the Romanian Vertebrate Fauna. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIII. 2010
Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.
Situația speciilor de amfibieni și reptile din România. Herpeto Life Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine.
Natalia B. Ananjeva, Nikolai L. Orlov, Roman G. Khalikov, Ilya S. Darevsky, Sergei A. Ryabov, Andrei V. Barabanov. The Reptiles of Northern Eurasia. Taxonomic Diversity, Distribution, Conservation Status. Zoological Institute, Russian Academy of Sciences. 2006
Török Zsolt. Data-base with bibliographical sources on the Romanian herpetofauna and herpetologists. Sc. Annals of DDI vol. 17, 2011^{[nefuncțională]}
Clasele Amphibia și Reptilia. Clubul Herpetologic "Moldavica"
Zsolt Török. Taxonomia și ecologia populațiilor de sopârle (Reptilia: Lacertidae) din Dobrogea de Nord. Teză de doctorat, 2008. Universitatea Bucuresti, Facultatea de Biologie
Mircea-Dragomir Andrei. Contributions to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja (Romania). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” 2002, Volume 44: 357 – 373 Arhivat în 4 octombrie 2015, la Wayback Machine.
Sorin Geacu. Fauna podișului Dobrogei. Analele Universității Bucuresti, Geografie. 2005
Tudor Cozari, Marin Usatâi, Mihail Vladimirov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 2: Pești. Amfibieni. Reptile. Chișinău, Editura Știința, 2007
Бодареу Н.Н., Владимиров М.З., Ганя И.М. и др. Рыбы, земноводные, пресмыкающиеся. (серия «Животный мир Молдавии»). Кишинев: Штиинца, 1981.