Substantiv propriu

Substantivul (sau numele) propriu denumește individual o ființă, un lucru real sau un concept pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri din aceeași categorie, dar poate desemna de asemenea ceva care există (real sau virtual) și este un unicat. Substantivele proprii se scriu cu inițială majusculă, Dumnezeu, Franța, Ion Luca Caragiale, Internet, Pământ (când este vorba despre planetă), Univers, s.a.m.d

v • d • m

Morfologie

Categorie gramaticală → Aspect • Caz • Gen • Grad de comparație • Număr

Parte de vorbire flexibilă

Adjectiv	Demonstrativ • Interogativ • Negativ • Nehotărât • Pronominal • Relativ

Articol	Demonstrativ/Adjectival • Hotărât-Nehotărât • Posesiv/Genitival • Procilitic-Enclitic

Numeral	Adverbial • Cardinal • Colectiv • Distributiv • Fracționar • Multiplicativ • Ordinal

Pronume	Demonstrativ • Interogativ • De întărire • Nehotărât • Personal de politețe • Posesiv • Reflexiv • Relativ

Substantiv	Comun • Propriu

Verb	Auxiliar • Copulativ • Defectiv • Personal-Impersonal • Predicativ-Nepredicativ • Tranzitiv-Intranzitiv

Parte de vorbire neflexibilă

Adverb	Predicativ • Relativ

Conjuncție	Coordonatoare • Subordonatoare •

Interjecție	•

Prepoziție	Simplă-Compusă •

Locuțiune	Adjectivală • Adverbială • Conjuncțională • Substantivală • Verbală •Prepozițională