Tahifilaxia tratamentului antidepresiv

Tahifilaxia tratamentului antidepresiv (TTA), cunoscută și sub denumirea de toleranța de Prozac, este o afecțiune medicală în care se observă efecte de toleranță progresive sau acute după administrarea cronică a unui medicament.[1] Apare mai des cu inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), care sunt cele mai frecvent prescrise antidepresive.[2][3]

Caracteristici

Pacienții afectați de tahifilaxie ca rezultat al tratamentului antidepresiv experimentează o scădere brusca progresivă a răspunsului la ISRS. Ratele raportate ale acestei afecțiuni variază de la 9% la 33% pentru utilizatorii de ISRS, iar majoritatea celor afectați sunt mai puțin receptivi la tratamentele ulterioare.[4] În majoritatea studiilor observaționale, acești indivizi suferă o recidivă a depresiei fără a modifica doza eficientă anterior.[5]

Tahifilaxia TTA încorporează sensibilitatea la medicamente ca un potențial factor cauzal pentru scăderea răspunsului. Cu toate acestea, toleranța oferă o explicație mai precisă. Chiar daca cauza taxifilaxiei în cazuri individuale este necunoscută, toleranța la medicamente este un model mai cuprinzător, deoarece include mecanisme de toleranță farmacodinamică, toleranță metabolică și altele.[5]

Exemple comune

Tahifilaxia TTA apare în mod specific la pacienții depresivi care utilizează ISRS și IMAO. În prezent, ISRS-urile sunt tratamentul preferat pentru depresie preferat de medici, deoarece IMAO, în ciuda faptului că sunt foarte eficienți, necesită câteva restricții alimentare și o anumită prudență atunci când sunt luate cu alte medicamente, din cauza potențialului de interacțiuni care pot induce efecte secundare periculoase.[6]

Tratament

După o reducere sau dispariție totală ca răspuns la o doză anterior terapeutică de antidepresiv, problema este abordată clinic ca decurgând din dezvoltarea toleranței. Sunt disponibile mai multe strategii, cum ar fi explorarea opțiunilor de medicamente dintr-o clasă diferită de medicamente utilizate pentru a trata depresia. De asemenea, pacientul poate alege să treacă la un alt ISRS (sau IMAO, dacă este cazul) menținând în același timp doza proporțională. Dacă toleranța se dezvoltă într-un medicament din aceeași clasă, clinicianul poate recomanda un ciclu regulat constând din toate tratamentele eficiente din clasele ISRS sau IMAO, pentru a minimiza efectele secundare de tranziție, maximizând în același timp eficacitatea terapeutică.[7]

Alte opțiuni includ creșterea dozei de același medicament sau suplimentarea cu un alt antidepresiv. Inhibitorii dubli ai recaptării, cum ar fi inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrină și unele antidepresive triciclice, s-au dovedit preliminar a avea rate mai scăzute de tahifilaxie.[8]

Note

  1. ^ Bunnel, Craig A. Intensive Review of Internal Medicine, Harvard Medical School. 2009.
  2. ^ Schimelpfening, Nancy (). „What Is "Prozac Poop-out"?”. Accesat în . 
  3. ^ „Selective serotonin reuptake inhibitors (SSRIs)”. Mayo Clinic. . 
  4. ^ Targum, Steven D. (). „Identification and Treatment of Antidepressant Tachyphylaxis”. Innov Clin Neurosci. 11 (3–4): 24–28. PMC 4008298 Accesibil gratuit. PMID 24800130. 
  5. ^ a b Katz, Gregory (). „Tachyphylaxis/Tolerance to Antidepressive Medications: A Review” (PDF). Isr J Psychiatry Relat Sci. 48 (2): 129. 
  6. ^ Edmondson, Dale E.; Binda, Claudia; Mattevi, Andrea (). „Structural insights into the mechanism of amine oxidation by monoamine oxidases A and B”. Archives of Biochemistry and Biophysics. 464 (2): 269–279. doi:10.1016/j.abb.2007.05.006. PMC 1993809 Accesibil gratuit. PMID 17573034. 
  7. ^ Katz, Gregory (). „Tachyphylaxis/tolerance to antidepressants in treatment of dysthymia: Results of a retrospective naturalistic chart review study”. Psychiatry and Clinical Neurosciences. 65 (5): 499–504. doi:10.1111/j.1440-1819.2011.02231.x. PMID 21851459. 
  8. ^ Posternak, Michael A; Zimmerman, Mark (iulie 2005). „Dual reuptake inhibitors incur lower rates of tachyphylaxis than selective serotonin reuptake inhibitors: a retrospective study”. The Journal of Clinical Psychiatry. 66 (6): 705–7. doi:10.4088/jcp.v66n0605. PMID 15960562.